ACTUALITATEA
Index articol
ACTUALITATEA
Actualitatea politică
Actualitatea educaţională
Actualitatea chemării în lucrarea lui Dumnezeu
Actualitatea misiunii
Actualitatea muzicală
Actualitatea credinţei
Actualitatea medicală
Toate paginile


E D I T O R I A L - Iubiţi cititori creştini

 

Îmi amintesc că atunci cînd eram mai tânăr mi-aş fi dorit ca cineva să-mi pună ordine prin noianul de informaţii cu care eram bombardat în fiecare zi. Trăim o epocă istorică dificilă, în care trebuie să învăţăm să fim selectivi, să avem priorităţi şi să ne deprindem să zicem şi NU, când e cazul.
Fiind slujitorii generaţiilor care vin după noi, am găsit de cuviinţă să punem în mâna tinerilor noştri un instrument util - o... SITĂ. Revista noastră doreşte să fie o sită şi un filtru.
Tinerii din Dâmboviţa mi-au solicitat în anii trecuţi să le spun câte ceva despre politică, dacă are voie creştinul să facă politică, sau dacă trebuie să facă politică. Eu le-am spus atunci, ţin minte, că tot ceea ce facem noi poate fi privit ca o politică, adică o atitudine, căci politica înseamnă în primul rînd atitudine, respectiv, luare de poziţie, o raportare a noastră la o realitate a lumii în care trăim.
Apoi, am mai făcut ceva, le-am trimis un vorbitor la o conferinţă, o personalitate care făcuse politică la nivel înalt. I-am întrebat mai târziu pe tineri: V-a plăcut? V-a lămurit fratele? Da, erau bucuroşi, radiau, înţeleseseră tema, erau de acum nişte soldaţi care înţeleseseră prima lecţie a frontului: că au în faţă un inamic, care chiar îi va ucide, dacă ei nu vor avea o atitudine corespunzătoare, preventivă. Aşa că aceasta e pe scurt politica -zic eu-, o ATITUDINE. De ce nu... de inimă!

REDACŢIA

 

 

P e n t r u   a c e s t   n u m ă r   v - a m   p r e g ă t i t   u r m ă t o a r e l e:


ACTUALITATEA SPIRITUALĂ

 

Consecinţe ale abaterii de la har (Evrei 12:15)


Textul de la Evrei 12 menţionează trei consecinţe ale abaterii de la har:

a. lăstari de amărăciune

b. tulburare

c. întinare.

Trăirea în abatere de la har înseamnă amărăciune.Termenul folosit la Evrei 12 “lăstari de amărăciune” sugereazå o arie largă de propagare a amărăciunii.

Un credincios spunea: “Amărăciunea o aduc nu necazurile, ci abaterea de la harul lui Dumnezeu: am iesit din castelul siguranţei, şi viaţa noastră personală este năpădită de bălăriile amărăciunii".

Abaterea de la har aduce şi tulburare: neînţelegeri, certuri, discuţii, diviziuni sectare. Despre Galatenii care se abătuseră de la har se spune că se “muşcau” unii pe alţii.

 

Un alt efect al abaterii de la har este întinarea. Asta înseamnă o viaţă  pătată.

In castelul harului lui Dumnezeu nu stâpâneşte păcatul (Rom.6). Sub har credinciosul se curăţeşte, nu se întinează.

La Tit 2:11 se spune: “Căci harul lui Dumnezeu ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, drepate şi evalvie, asteptând fericita noatră nădejde.”

 

Trăirea prin har aduce sfinţire şi oferă o nădejde fericită.

Abaterea de la har aduce deznădejdea amărăciunii, neliniştea tulburării şi discomfortul întinării specifice păgânătăţii

 

"In umblarea mea prin lume,

Prin ispitele haine

Peste tot, Isuse - Doamne,

Numai harul Tău mă ţine ".(N. Moldoveanu)

 

Serban Constantinescu http://heisable.wordpress.com/14. 05. 2008

 

Recomandăm cu căldură accesarea web-site-ului de mai sus:

 

UN PUNCT DE VEDERE CURAJOS...

 

De ce nu cred în pocăinţa lui Bodo 05.01.2011

Se vorbeşte azi mai mult ca niciodată despre credinţă. Cândva era interzis la noi şi în unele locuri mai este interzis şi azi a vorbi despre Dumnezeu şi în special despre Isus Hristos. Totuşi, în lume în general, se vorbeşte mult despre credinţă. Şi sunt tot felul de credinţe. Majoritatea spun că nici nu prea contează ce crezi, important este să crezi. Cu aproape două mii de ani în urmă Iuda, fratele lui Iacov, cum se prezintă el şi, prin urmare fratele Domnului Isus, a primit un imbold să le scrie creştinilor din vremea lui următoarele cuvinte:

Iuda 1:3 “ Prea iubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna”

Constatăm deci că încă de atunci adevărata credinţă era în pericol. Aşa că putem înţelege că nu orice credinţă este bună şi de folos. Dimpotrivă. Sunt multe avertismente pe paginile Scripturii în legătură cu falsa credinţă care îi ţine pe oameni departe de Dumnezeu.

De-a lungul timpului Satan a căutat să aducă confuzie în ceea ce priveşte credinţa şi a încercat să aducă confuzie în multe aspecte care ţin de adevărata credinţă. El a dus lucrurile, în multe privinţe, atât de departe de adevăr încât să ne fie foarte greu să ne mai putem întoarce la izvorul adevărului lăsat de Dumnezeu. Am constatat acest lucru şi în privinţa “trezirilor”, a întoarcerilor la Dumnezeu după o vreme de apostazie. Azi se vorbeşte mult despre trezire dar puţini mai ştiu ce înseamnă aceasta.

Am hotărât să scriu câteva cuvinte pentru a semnala un alt mare pericol care ne paşte în aceste vremuri tulburi.

Abia acum am aflat, cineva mi-a trimis un link cu ştirea respectivă crezând probabil că voi fi deosebit de încântat, că solistul trupei Proconsul, Bodo, s-a pocăit.

Am urmărit cu interes ştirea şi materialul video şi apoi am căutat mai multe informaţii despre acest eveniment pentru a-mi putea face o impresie cât mai corectă.

Nu aveam cunoştinţă despre această formaţie de muzică pentru că, deşi am fost un împătimit al muzicii rock înainte de convertire, după ce am cunoscut calea credinţei, în urmă cu 15 ani, am renunţat la orice contact cu muzica lumii şi chiar a muzicii denumite creştine, în multe aspecte. Aşa că abia acum am aflat şi eu cine este Bodo, solistul trupei Proconsul. Şi nici acum, recunosc, nu ştiu prea multe despre el. Dar consider că ştiu destule pentru a vă spune ceea ce urmează.

Încă de prima dată când l-am văzut şi ascultat pe predicatorul american Paul Washer, am fost plăcut impresionat să-l aud vorbind altfel decât marea majoritate a predicatorilor americani pe care îi cunoşteam şi care prezintă o evanghelie denaturată, o evanghelie superficială a harului ieftin, o evanghelie prin care primeşti totul şi pe pământ şi în cer, fără să faci altceva decât să spui că crezi în Isus Hristos. Paul Washer s-a ridicat cu furie împotriva acestor predicatori care nu fac altceva decât să-i înşele şi să-i amăgească pe oameni. El insistă asupra faptului că omul trebuie să-şi înţeleagă şi să-şi recunoască starea de păcat, să fie zdrobit de durere după ce înţelege cât de mult l-a costat pe Dumnezeu păcatul lui şi ce mare preţ (sângele şi viaţa Domnului Isus Hristos) s-a plătit pentru acest păcat. Că nu există convertire reală fără această recunoaştere şi zdrobire şi mai apoi o transformare radicală a omului, o întoarcere completă de la cele vechi spre cele noi. În fapte, cuvinte, atitudine faţă de oameni şi lucruri, în smerenie, în comportament, etc.

Sunt 100% de acord cu aceasta pentru că aşa găsesc scris şi în Scripturi.

Din nefericire multe dintre “convertirile” de azi nu respectă această linie. Şi înţeleg şi furia lui Paul Washer faţă de cei ce nu predică adevărata Evanghelie şi adevărata pocăinţă. Pentru că în felul acesta oamenii sunt înşelaţi şi se deschide uşa pentru o şi mai mare înşelare: adică să nu se mai ştie care este adevărata cale spre pocăinţă.

Încă în urmă cu 50-60 de ani oameni ai lui Dumnezeu semnalau acest pericol. Tozer, Leonard Ravenhill, Paris Reidhead şi alţii trăgeau semnale de alarmă. Occidentul era înşelat prin propovăduirea unei căi uşoare a pocăinţei, cale care a început să fie predicată tot mai insistent. Cale care place celor mulţi pentru că scoate afară jertfa personală şi purtarea crucii. S-a abuzat până la neruşinare de harul lui Dumnezeu care se dă gratuit, s-a bătut atât de multă monedă pe versetul care spune că mântuirea este doar prin har şi nu prin fapte, până acolo încât nu s-a mai vorbit despre transformarea şi schimbarea omului după chipul lui Hristos, spunându-se că a condiţiona mântuirea de schimbarea omului şi faptele pe care el le face înseamnă întoarcere la Lege. Rezultatul a fost creştini slabi şi fireşti pe care cu greu îi poţi deosebi din rândul lumii, dacă îi poţi deosebi.

Dar acestea erau problemele Occidentului nu ale noastre. Însă în era globalizării crizele altora devin şi crizele noastre, dacă nu suntem atenţi.

Constat cu durere că România, ţara cu cei mai mulţi creştini născuţi din nou din Europa după cum se spune, începe să-şi îngroaşe numărul de astfel de creştini doar statistic dar nu şi de fapt şi nu în adevăr. Modul superficial şi denaturat de prezentare a Evangheliei, conform modelului occidental, deja face victime şi la noi şi pericolul este tot mai mare cu fiecare zi.

Au apărut biserici care pun accentul pe stări emoţionale şi exotice, pe vindecări şi eliberări şi nu pe sfinţenie. Pe o convertire bazată pe un simplu “Da” şi nu pe o transformare radicală a păcătosului. Adunările au devenit locuri de distracţie şi nu sanctuare sfinte în care lui Dumnezeu I se aduce închinare în smerenie şi reverenţă. Cineva spunea: “Acum ştiu de ce pocăiţii nu merg la discotecă. Pentru că şi-au făcut discoteci în bisericile lor”. Oricât ar părea de dură această afirmaţie, pentru multe locaţii în care se întâlnesc credincioşi, este adevărat.

Desigur cei vizaţi vor spune că nu este adevărat că nu se predică sfinţenia în adunările lor. Dar una este să aminteşti despre sfinţenie şi pocăinţă şi alta să le trăieşti. Cunosc un caz într-o biserică din Germania, unde un bărbat este pricină de dezbinare pentru biserică şi parcă toate eforturile lui sunt pentru a distruge biserica. Nu vrea să-şi recunoască starea de păcat deşi a fost disciplinat de biserică, ba mai mult strigă în gura mare că este nevoie de sfinţenie şi că ceilalţi ar trebui să se pocăiască. Sfinţenia este arma cu care pozează înaintea congregaţiei. Am auzit pastori predicând despre smerenie şi împotriva păcatului iar ei înşişi sunt mândri şi compromişi. Aşa că, să nu vă lăsaţi înşelaţi dacă pe undeva, printre altele, veţi mai auzi despre sfinţenie. Priviţi mai bine ce se întâmplă în congregaţie, cât de mult seamănă acea congregaţie cu biserica primară, cât de diferită este congregaţia de spiritul lumesc. Despre această sfinţenie vorbesc eu.

Să nu vă lăsaţi înşelaţi nici măcar de bisericile tradiţionale, stricte, care se deosebesc de duhul lumii doar în exterior, dar membrii bisericii sunt acri şi răi şi se mândresc cu felul în care se îmbracă sau fac slujba dar nu se pot ierta sau iubi unii pe alţii şi pe ascuns, caută şi ei lucrurile lumii. Dar nu despre aceştia voi vorbi azi.

Mă întorc la Bodo şi trupa Proconsul. Nu vreau să jignesc pe nimeni şi ştiu că Dumnezeu cunoaşte inima fiecărui om, dar nici nu pot să nu văd că pericolul despre care vă vorbeam este deja în ograda noastră. De la început mărturisesc că nu cred în pocăinţa celor de la Proconsul. Dumnezeu să îi ajute să aibă o întoarcere reală şi nădăjduiesc că în timp îşi vor da seama că au fost înşelaţi şi să îşi revizuiască atitudinea din prezent. Şi mai cred că nu ei sunt principalii vinovaţi de rătăcirea lor ci cei ce ar fi trebuit să-i îndrume pe adevărata cale a pocăinţei şi nu au făcut-o. Fie că nu au ştiut fie că peştele a fost prea mare ca să-l arunce din barcă. Aşa că l-au luat în barcă cu riscul ca barca să se răstoarne.

Motivele pentru care am ajuns să cred ceea ce vă spun provin din vizionarea unui material video, dintr-o înregistrare a unei televiziuni în studioul căreia au fost invitaţi Bodo şi prietenii lui, convertiţi înaintea lui Bodo cu şase luni, studio în care li s-a dat ocazia să mărturisească de ce au făcut acest pas.(http://www.abcr.ro/?p=367#more-367).

Aşa cum am spus, în loc să mă bucur de această veste m-am întristat peste măsură.

Întrebat fiind de ce a făcut acest pas al pocăinţei Bodo a răspuns că la un moment dat al vieţii lui a realizat că Dumnezeu i-a făcut mult bine în viaţă. Şi atunci s-a întrebat dacă nu ar trebui să facă şi el ceva pentru Dumnezeu, pentru Dumnezeul care a făcut atât de multe pentru el.

Este adevărat că Biblia ne spune că bunătatea lui Dumnezeu ne îndeamnă la pocăinţă. Dar aceasta nu înseamnă că bunătatea lui Dumnezeu ne îndeamnă să ne botezăm şi să ne schimbăm biserica. Pocăinţa înseamnă mult mai mult. Înseamnă o transformare radicală a ceea ce ai fost. Lucrurile vechi s-au dus şi toate s-au făcut noi.

Un om se întoarce la Dumnezeu cu adevărat numai dacă se vede păcătos şi nenorocit, orb, gol şi fără speranţă. Nu poate fi o întoarcere reală la Dumnezeu fără o conştiinţă a păcatului care l-a ofensat şi întristat atât de mult pe Dumnezeu. Orice om, oricât de frumos s-a străduit el să trăiască, şi oricât de bine i-a mers în viaţă, înaintea lui Dumnezeu, fără Hristos şi jertfa Lui, este un nenorocit. El are nevoie de iertare la fel ca şi cel mai mare criminal. Nu este o pocăinţă autentică fără o durere adâncă a păcatului care l-a pus pe Domnul Isus pe cruce. Ori din discursul lui Bodo nu am văzut această durere, nu a amintit nici măcar o dată despre cât de păcătos a fost el! Şi nu am văzut apoi nici schimbare.

Schimbarea nu înseamnă că în cântecele mele pun acum versuri, mai pe faţă sau mai voalat, despre Isus şi Dumnezeu. Aceasta este o mare înşelare. Schimbarea înseamnă să îţi iei de acum crucea în fiecare zi şi să porţi ocara lui Hristos. Să ieşi din sistemul lumii în care ai fost până atunci.

Bodo spunea că prietenii şi colegii lui s-au întors la credinţă înaintea lui cu şase luni. Dar au continuat să cânte muzica lumii şi să rămână în această muzică. M-am uitat pe Internet şi nu mi-a venit să cred că azi, după ce au devenit creştini, pot cânta ceea ce

cântă şi pot produce asemenea videoclipuri. (http://www.youtube.com/watch?v=nwOJkcdQNGw&feature=related). Poate unora le pot părea nevinovate atunci când le compară cu ale altora dar spiritul lumii este prezent încă în producţiile lor şi este cu atât mai înşelător cu cât acum cei ce le produc se numesc creştini. Mă gândesc cu durere câţi tineri creştini vor fi înşelaţi crezând că se poate şi aşa pe calea pocăinţei! Iron Maiden şi AC/DC fac mai puţin rău tinerilor creştini decât o trupă convertită doar cu numele.

Mai spunea Bodo că şi înainte de a deveni creştini, înainte de concertele lor, şi-au făcut o practică din a se ruga lui Dumnezeu ca să-i ajute. Dar iată strigătul apostolului Pavel pentru situaţii de felul acesta. 2 Corinteni 6:

14  “Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?

15  Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?

16  Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi Suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.”

17  De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.

18  Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.”

La un moment dat Bodo i-a spus moderatoarei de emisiune că multe personalităţi din lume, preşedinţi, sportivi, vedete, inclusiv Michael Jackson, s-au pocăit. Reacţia ei a fost una strălucită, nu ştiu pe cine călăuzea în acele momente Duhul Sfânt. Ea a întrebat: “Nu cumva pocăinţa este o modă?”

Câtă dreptate avea! S-a ajuns azi ca să fie “haios” să te pocăieşti! Să mai schimbăm ceva în viaţă pentru că este prea multă plictiseală şi oricum nu vom avea nimic de suferit, dimpotrivă.

Cei trei au avut ocazia să spună adevărul în acele momente şi nu au spus nici un adevăr. În afara faptului că şi-au însuşit un limbaj religios, de lemn, neoprotestant, nu au spus nimic. Atunci când au fost întrebaţi ce diferenţă este între ei şi ortodocşi au spus că nici una în afara faptului că acum ei se ghidează doar după Biblie, că nu-şi fac cruce şi nu se închină la icoane! Au plecat de acolo fără să le spună celor din studio şi ţării întregi că păcatul în care trăiesc îi va duce în iad şi că Dumnezeu este mânios pe toată religia noastră şi că dacă nu ne schimbăm starea şi nu renunţăm la păcat peste toţi va veni nenorocirea. Nici vorbă de aşa ceva dar nu îi condamn prea tare pentru că se pare că nici ei nu ştiu aceasta. Dimpotrivă au pleca de acolo rostind urarea: “Multă pace şi Duh Sfânt în emisiunea ta”!

Pace şi Duh Sfânt într-o emisiune de televiziune în care păcatul este promovat?!

Domnul Isus spunea în Matei capitolul 6:

22 “ Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină;

23  dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!

24  Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul, şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”

Am înţeles mai bine acum ce înseamnă ca lumina dintr-un om să fie întuneric. Şi ce dezastru este în acest caz.

Din câte am văzut Bodo nu s-a schimbat. Spectacolul de pe scenă l-a mutat în biserică. A ţinut să facă reclamă bisericii Râul Vieţii unde este membru şi a spus: “Dragii mei care nu v-aţi pocăit, veniţi să vedeţi (la Râul Vieţii) nişte spectacole, cu cântece de închinare...”

Avea dreptate. Slujbele de închinare s-au transformat nu doar în spectacole dar chiar în circ. Numai că aceste spectacole nu îi vor duce pe oameni în cer decât într-o stare de extaz sufletesc pe care îl vor confunda cu bucuria în Duhul şi în felul acesta vor fi înşelaţi şi furaţi de cel mai mare bine care li s-ar fi putut face: adevărata cunoştinţă a lui Isus Hristos şi a stării lor de păcat şi adevărata bucurie în Duhul Sfânt.

Aşa cum am mai spus nu-l judec pe Bodo şi pe prietenii lui. Cred că sunt înşelaţi. Încerc doar să trag un semnal de alarmă care să le fie de folos. Şi nu numai lor ci tuturor celor ce au primit pocăinţa într-un mod greşit şi care trăiesc pocăinţa într-un mod lumesc.

Avem nevoie de Paul Washer şi în România. Pentru că păstorii dorm lupii au intrat în turmă şi fac prăpăd. Dumnezeu să aibă milă de România. Mă tem că în scurtă vreme va fi tot mai greu pentru cei mai mulţi să ştie care este calea adevărată a pocăinţei.

Dan Bercian


 

ACTUALITATEA în Teologie

 

Evoluţia omului firesc,

păcătos – lumesc, prin religie – la omul credincios – Duhovnicesc

 

(Mat.28:19,20) LUMEA (Rom.3:10,23)

(Jud.3:3; 1Sam.6:4; Luc.16:27,28)

(Ioan 2:45-49) RELIGIA (Rom.6:8-14)

(1Pet.2:2) (ne referim la creştini) (Rom.6.:22,23)

(Mat.16:13-16) BISERICA (Rom.8:1:8)

(Rom.8:12-15)

bolul lumii, al neamurilor, cele 5 continente ieşite din apele potopului împreună cu sufletele salvate în număr de 8 (1Pet.3:20; Gz.9:1, 18,19; Gz.10:32 ; 2Pet.2:5). Cei 5 domnitori 1Ios.13:3, Ios.16:10 şi Jud.3:1-6. Reactualizaţi la prezent cei 5 au devenit ideologii noi, ca: 1) Umaniştii; 2) Iluminiştii; 3) Masonii; 4) Comuniştii; 5) Age-niştii – în locul celor din Gaza, Asdod, Ascalon, Gat şi Ecron cu scopul încercării credinţei lor (Iosua13:3 şi Judecători 3:1-6); este vorba de cei Născuţi din nou în Hristos (Galateni 5:6 şi 6:12)(Luc.2:21 şi 1:59; Gz.17:12).

„Creşteţi şi înmulţiţi-vă pe tot pământul, şi fac un legământ cu voi”, (Gz.9:7-9; 10:1-32).

Cartea Cărţilor - Biblia ne arată rostul şi scopul omului pe pământ, în lume: părtăşia lui cu Creatorul, astfel omul nu ştie de ce a venit în lume şi de ce pleacă. Este scris: „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată şi după aceea vine judecata” Ev.9:27.

Prin neascultare, omul s-a despărţit de Cel care I-a dat

Simbolul religiei, al Legii, cele zece porunci. Steaua lui Iacov - Israel şi a lui David, Rege şi Împărat, cârmuind cu TOIAG..., ca stăpânitor al neamurilor (Geneza 24:17-19; Zaharia 14:9; Psalm 2), prin fiul făgăduit lui David în 2 Samuel 7:8-16. Numărul 6 (şase) – omul creat în a şasea zi, salvarea lui prin CREDINŢA, dată sfinţilor odată pentru totdeauna (Iuda 1:3). Mai departe, Cartea Cărţilor ne arată o lume nouă prin cei trei fii ai lui Noe; ei se deosebesc în trei structuri sufleteşti. Noe, tatăl lor după trezirea din beţie, bleastemă pe Canaan să fie robul fraţilor lui; pe Sem îl binecuvântează, iar pe Iafet să fie lărgit, dar să locuiască în corturile lui Sem. Despre Canaan, fiul lui Ham (pârâtorul), sortindu-l să fie rob fraţilor lui. Aceasta este o profeţie care va ţine un timp, până la venirea Lui Mesia – Iisus – Paracletul – Mântuitorul (Geneza 9:1-29; Evrei 9:28). Neascultarea revine sub altă formă; cel rău nu se lasă biruit, prin mândria

Simbolul mântuirii celor cereşti, tăiaţi împrejur, în inimă, în noul legământ, aleşi dintre cei chemaţi din lume.

Strânşi în acelaşi loc în ziua întâia = a opta, pentru frângerea pâinii în legământul cel nou (Matei 26:28,29), „Acolo” (Deutoronom 12:4-26; Matei 18:20; Psalmul 50:5; Faptele Apostolilor 2:1,42,46).

Acesta formează trupul lui Hristos nevăzut (1Corinteni 12:13,14; Efeseni 1:22,23; 2:10-12; 3:3-6; Filipeni 3:20; Matei 18:20). Acesta este Ierusalimul Ceresc arătat în Apocalipsa 21:16,17 – cubul, care are lungimea egală cu lăţimea şi înălţimea, având 1200 de stadii, iar grosimea zidului de 144 de coţi = 12X12 (Apocalipsa 7 şi 14 completat cu Apocalipsa 20:4a; 21:1-3). Cortul, Hristos este cuvântului lui Dumnezeu, făcut trup conform Ioan 1:14 pentru noi făcându-Se: Înţelepciune, dreptate, sfinţire şi răscumpărare conform 1Corinteni 1:30. Un fel de pârgă a făpturilor Sale sunt cei

 

 

 

viaţa, aceasta este moartea spirituală; „...îţi merge numele că trăieşti dar eşti mort” (Ap.3:1 şi Efs.2:1-3). Neascultarea se mai manifestă în viaţa noastră prin Gândirea ce o avem: „Gândeşti ceea ce eşti!” Religiosul Pavel şi-a schimbat gândirea în prezenţa lui Iisus conform Faptele Apostolilor capitolele 9, 22 şi 26, şi ne îndeamnă pe noi cei din lume: „Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ...” zice Pavel în Col.3:1-17. Dumnezeu ne cunoaşte! (Ier.12:3 şi Ps.139). El Domul vrea să ne schimbăm gândul zicând: „Ascultaţi-Mă..., Luaţi aminte... Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre”

(Is.55); El face legământ nou cu cei de după potop, căci pământul cu tot ce era pe el a fost blestemat şi a pierit (Gen.3:17 şi 6:5-7). Iar la ieşirea lui Noe şi ai lui din Arca salvată, Noe face un ALTAR, Domnul I-a primit ruga şi a zis: „Nu voi mai blestema pământul” (Gen.8 : 15-22), „...toată lumea zace în cel rău” (1Ioan5:19).

„Nu iubiţi lumea nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea TATĂLUI

nu este în el.” (1Ioan:2:15).

„Lumea şi pofta ei trece; dar cine face VOIA LUI DUMNEZEU, rămâne în veac.” (1Ioan2:16,17).

Cauza: „Poporul acesta piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa,

de a STĂPÂNI prin om, nu numai Pământul, ci şi cerul, urmează coşmarul, Turnul Babel (Geneza 11).

În capitolul Geneza 11:10-32, ne sunt arătaţi pe larg urmaşii lui Sem care a fost binecuvântat de Noe, şi de Dumnezeul cel Viu al lui Sem (Geneza 9:26), din care se nasc: Avraham – Isac – Iacov (Israel) din care vor ieşi cele 12 triburi, între care LEVI; el va fi tribul lui Aron şi Moise ca profeţi şi preoţi; Cortul întâlnirii, legea cu bagajul religios al Vechiului Testament. Solomon face Templul firesc al religiei conform 1Cronici 22:2-13, care nu a putut aduce decât umbra lucrurilor viitoare (Evrei 10:1) a Celui ce avea să vină. Fiul lui David, Iisus, cel Spiritual, conform Ioan 2:18,19; 2Samuel 7:12,13, proorocit ca TEMPLU VIU – trupul lui Hristos sau Casa Numelui Său format din pietre vii (1Petru 2:4-10; Evrei 3:1-19; 8:1-13). Aceasta ni s-a descoperit prin Pavel în 1Corinteni 3:16; 2Corinteni 6:16. „Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne!” N-am proorocit noi în Numele Tău?... Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut” ” (Matei 7:21-24). Să nu-L cunoaştem pe Domnul IISUS HRISTOS în felul lumii, ci din Sfintele

cei născuţi ca Pârga, conform Iacov 1:18, adică născuţi din nou prin cuvânt, care rămâne în veac (1Petru 1:22,23).

„Ei sunt sămânţa de urmaşi după jertfa Domnului Iisus, rod al muncii sufletului Său, aduşi într-o stare după voia lui Dumnezeu.” (Isaia 53:10,11). Când Iisus zice: „Dărâmaţi Templul acesta şi în trei zile îl voi ridica” (Ioan 2:19), El vorbeşte de moartea şi Învierea Sa a treia zi. Această înviere este valabilă pentru toţi oamenii, căci toţi trebuie să moară : „Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de SLAVA lui Dumnezeu” (Romani 3:23; 6:23; 8:11b).

Slava lui Dumnezeu este prezenţa Sa în TEMPUL SĂU, care este NĂDEJDEA CREŞTINULUI cum zice Pavel: „HRISTOS ÎN VOI, NĂDEJDEA SLAVEI” (Coloseni 1:27b). Această nădejde o căpătăm CREZÂND în moartea şi învierea SA, ca Miel al lui Dumnezeu şi Fiu al Său, arvuniţi cu Duhul Sfânt, pentru a fi ai lui (Psalm 2; Ioan 6:47; Romani 8:9). „Hristos în voi...” e simbioza dintre Creator şi creatura SA, făcută simultan la moartea Sa pe cruce, dându-Şi duhul. Tatăl a despicat perdeaua despărţitoare a altarului – Sfânta Sfintelor – a Templului dovedind „simbioza”: „Eu şi Tatăl UNA suntem”, devenind şi noi UNA în Hristos conform Galateni 3:20; Coloseni 1: 21, 22 şi Evrei

 

 

 

şi eu te voi lepăda, ...voi uita şi Eu de copii tăi!” (Osea 6:3).

Apoi va zice celor de la Stânga, (neascultătorilor): „Duceţi-vă de la MINE blestemaţilor în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui.” (Mat.25:31-46).

Această pedeapsă a diavolului ne este arătată în Apocalipsa 20:7-15 de către evanghelistul Ioan .

Dar înainte de acest sfârşit al lui Satan , când el va fi eliberat, la sfârşitul celor 1000 de ani, scos din temniţă ca să înşele Neamurile, prin Gog şi Magog, adunaţi pentru războiul contra Israiliţilor: „Ei s-au suit pe faţa pământului, au înconjurat tabăra sfinţilor cei care începuseră să creadă în perioada celor 1000 de ani; dar din cer s-a coborât un foc care I-a mistuit.” (Ap.20:7-9). Acest pasaj Îi confirmă şi spusele Domnului arătat mai sus în Matei 25:31-46 după care ni se arată: „Şi diavolul care îi înşela a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă unde este fiara (Anticrist) şi proorocul mincinos (biserica apostată). Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.”

STEAUA CU 5 COLŢURI ÎNTREGITĂ:

După moartea lui Iosua – prototip al Domnului Iisus – a mai rămas de cucerit o parte din ţara Canaan, ocupată de filistenii ce aveau de căpetenii 5 cetăţi cu 5 domnitori: Gaza, Asdod, Ascalon, Ecron şi Gat (Ios.13:1-3).

Scripturi, conform 2Corinteni5:16,17; Ioan 5:39. „Să nu ne lăudăm cu ce este la înfăţişare – în forme exterioare, ci cu ce este în inimă” (2Corinteni 5:12). Domnul ne cere inima: „Fiule, dă-Mi inima ta, să găsească plăcere ochii tăi în Căile Mele ” (Proverbe 23:26).

Religia este forma exterioară a lucrurilor spirituale, ochii noştri privesc în afară aşa cum priveau şi evreii la legile lui Moise, înscrise pe cele două pietre. Şi neamurile (grecii) erau religioşi, construindu-şi zeii în afară conform Faptele Apostolilor 17:22-34.

În religie, omul (lumesc) este şi rămâne sub dependenţa unui grup de oameni, (lideri), în doctrina lor. Porunca sfântului Apostol Pavel este: „Nu vă mai faceţi robi oamenilor.” (1Corinteni 7:23).

În primul caz ne subordonăm oamenilor; IL cunoaştem pe Hristos în felul lumii, (2Corinteni5:16), rămânând copii şi nematuri (Galateni 4:17; Iacov 1:26,27; Evrei 5:13,14 comparat cu Efeseni 4: 12,15 şi Marcu capitolul 7).

Acestea fiind învăţăturile Nicolaiţilor pe care Domnul le urăşte, rămânând în ele (Apocalipsa 2:6,15).

Ioan în epistola sa zice: „Toată lumea zace în cel rău.” 1Ioan5:19. Iisus Hristos s-a dat morţii ca să ne smulgă din acest veac rău (Galateni 1:4) şi ne întreabă: „Cum puteţi crede voi care căutaţi slava lumii?” (Ioan 5:40-44).

10:19-22 comparat cu 2Corinteni 3:16-18.

Ne-am recăpătat treptat slava pierdută pe care ne-o arată clar, Ezechel răpit de duhul, care vede SLAVA intrând în TEMPLU – CASA lui Dumnezeu care suntem noi conform Romani 12:4,5; Ezechel 43:4; Ioan 2:19; Evrei 3:6; Romani 8:9.

Petru, ca şi Sfântul Ştefan, arată evreilor şi nouă, că Dumnezeu nu locuieşte în TEMPLE făcute de mâini omeneşti conform Faptele Apostolilor 7:47; 2Samuel 7:4-16. Ajungem la această stare intrând prin ea, în odihna finală (Evrei 4:1-11) pe şase trepte (cei şase mii de ani) arătate în Ezechel 8:4; 9:3; 10:4; 11:19; 11:23; 43:4 şi a şaptea zi adevăratul sabat final în Ezechel 46:1, pe care deocamdată îl primim pe pământ în momentul pocăinţei şi naşterii din nou, ea fiind arvuna făgăduită în 2Corinteni 1:22; 5:5; Efeseni 1:14. Pentru Sabatul final trebuie să urcăm aceste şase trepte arătate de Ezechel, pentru fiecare treaptă câte o mie de ani, până intrăm în odihna finală din Ezechel 46:1, care este Templul cel nou al trupului Său (Biserica Sa) noua creaţie sau Macro cosmosul înnoit -ETERNITATEA. Microcosmosul final îl arată Sfântul Apostol Pavel în 1Corinteni 3:16,17; Efeseni 4:12,13 şi Romani 8:9; Efeseni 5:32.

Primul Sabat a fost pângărit de neascultarea lui Adam şi Eva,

Aviţii au fost vechii locuitori ai Palestinei, nimiciţi de caftoriţii pe care i-au nimicit filistenii (Deut.2:23; Gz.10:14). Ei au rămas până azi în Israel. Omul/lumea, este şi rămâne dependentă de EUL SĂU – MÂNDRIA (Geneza 6:1-3) ce îl stăpâneşte conform TURNUL BABEL (Gz.11).

Mândria şi egoismul, sunt păcate ce pun un zid de despărţire între oameni şi Dumnezeu (Is.59:1-16).

Acestea, fac parte din firescul şi pământescul cărnii noastre biologice, adică a păcatului în care trăim până ce vom muri, stare ce trebuie depăşită prin credinţa care duce la credinţă (Rom. 1:17; Efs.2:1).

Cei din lume au lipsă un singur lucru: „un unghi” ca să aibă şase unghiuri, să devină religioşi, iar ca să ajungă mădulare ale bisericii îi lipsesc „trei unghiuri” ca să facă opt unghiuri. În primul caz, este ceea ce îi lipsea tânărului bogat „un singur lucru” îi spune Domnul tânărului; iar în cazul al doilea îi lipsesc trei unghiuri omului firesc, adică: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt ca să completeze 8 unghiuri. Cifra opt, scrisă opt culcat „oo” , semnul infinitului, dincolo de ceea ce se vede. Definiţia credinţei ne-o spune Pavel: „Credinţa este o încredere neclintită, o puternică încredinţare în lucrurile sperate, care nu se văd.” (Ev.11:3) Şi fără credinţă este cu neputinţă să-I fim plăcuţi lui Dumnezeu.

Învierea lui Iisus Hristos pentru aceşti oameni e un basm frumos, ei zic: Hristos a înviat! Dar nu cred în această înviere a Sa, rămânând în preconcepţia lor. Religioşilor li se cere să se conformeze cuvântului spus de Petru: „...să uniţi credinţa voastră cu fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, dragostea de oameni.” (2Petru 1:5-10). În dialogul Domnului Iisus cu femeia Samariteancă, ea întrebându-L, să se închine pe muntele Gherizim sau la Ierusalim, El spune: „Femeie”, nici pe munte nici la Ierusalim nu trebuie să vă închinaţi, ci închinătorii adevăraţi se vor închina în duh şi în adevăr (Ioan4:21-24), astfel de închinători îi sunt plăcuţi Tatălui ceresc, chemându-i de la Moise la El (Galateni 3:10-14). Acestea sunt recomandări pentru cei ce vor forma Biserica vie = Trupul lui Hristos (Efeseni 2:11-22). Trebuie să lepădăm lucrările începătoare, pentru a le primi pe cele spirituale conform Iacov 1:21-27; Evrei 6:1.

Sunt multe religii în lume, chiar creştine, poetul zice: „Şi nu e întrebare frate, cu care ceată te-ai suit, dacă ai putut ajunge acolo, eşti mântuit, eşti mântuit.” Cuvântul „acolo”, este adresat grupului care formează Biserica vie, căci Iisus a zis: „acolo unde sunt

Fiind cauza neodihnei lui Dumnezeu (Ioan 5:17) care arată „Tatăl Meu lucrează, (zice Iisus) până acum; şi Eu de asemenea lucrez.” Tatăl dă Fiului toată puterea şi judecata şi zice: „Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte nici pe Tatăl care L-a trimis.” (Ioan 5:20-26), Tatăl hotărând o altă Zi, în David = Iisus Hristos (Evrei 4:7). Acesta este Templul cel viu, Casa lui Dumnezeu ce a fost profeţită lui David, când el va fi în mormânt cu părinţii săi (2Samuel7:12-16), iar Sfântul Apostol Pavel o arată în Romani 12:1-5. Acest moment al noului Templu care sunt mădularele Trupului Său – cei duhovniceşti – spre deosebire de templul material, văzut, construit de Solomon când David trăia şi a contribuit la înfrumuseţarea lui (1Conici 22:1-12). Diferenţa între cele două este: că cel dintâi este veşnic, iar al doilea e trecător. În acest trup al lui Hristos – Biserica – cei care Îl recunosc ca Unsul, Mesia, pot primi Duhul Sfânt, mărturisind ca şi Petru că El este Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu, aşa cum a zis Petru în Matei 16:13-18, ei primind Duhul Sfânt, conform Romani 8:9,14-17; unindu-se duhul nostru cu Duhul Sfânt, formând o Simbioză de nedespărţit (Coloseni 1:27b) (1Corinteni 3:16-23; 6:15-20). Astfel proslăvind pe Hristos în trupul şi duhul nostru (1Corinteni 6:17) şi: „Nu-L mai cunoaştem pe Hristos în

Dacă cineva rămâne în starea lui firească, fără a primi credinţa în Iisus Hristos, singurul Mijlocitor şi apărător, va fi condamnat la judecată (Fap.4:12; Ioan5:24; 1Tim.2:5,6; Mat.25:41; Ap.20:11-15) căci nu L-au primit pe Acela ce are toată puterea de judecător, El fiind totodată Apărător, Paraclet (1Ioan2:1; Ioan5:24-25; 1Tim.2:5,6; Matei28:18-20).

Această grupă, „lumea”, care zace în cel rău, este să zic aşa: pepiniera grupei a doua, pentru ca Iisus a venit în lume să mântuiască ce era pierdut (1Timotei1:15). Să-I răscumpere (Fapte4:12; 1Ioan5:19,20; Efeseni 1:7).

Primul om salvat fiind Adam şi Eva, pentru care Tatăl a sacrificat un „miel”, ca să îi îmbrace, şi „Mielul” era HRISTOS (Geneza3:21; Galateni3:27; Romani13:14; Apocalipsa13:3; Efeseni4:24; Ioan1:29).

Această rubrică a omului firesc, ce formează LUMEA păcătoasă, se datorează neascultării lui Adam, iar prin Cain, păcatul a luat prilejul dezvoltându-se, şi prin el, s-a ajuns la crima fratricidă, prin omorârea lui Abel. Dumnezeu, în locul lui Abel, a dat Evei un alt fiu, pe nume Set, nume ce înseamnă înlocuit. Lui Set i se naşte un fiu căruia îi pune numele ENOS, când Scriptura arată, că atunci oamenii au început să cheme Numele Domnului, trecând de la Adam 235 de ani, formându-se o altă

adunaţi doi sau trei în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.”, doar să ne învoim (Matei 18:20; Deutoronom 12:4-28; Faptele Apostolilor 2:42,46). Sfântul Petru întăreşte zicând: după harul nespus de felurit al lui Dumnezeu 1Petru4:10. Cei care refuză învăţătura recomandată de Hristos, rămân în lumea religioasă (Ioan5:39), cei care cercetează Scriptura au venit la Hristos (Coloseni1:27) şi L-au însuşit, ei sunt făpturi noi, născuţi din nou, din cuvântul adevărului (2Corinteni 5:16-18; Ioan 1:18; 1Petru 1:23; Ioan 3:3-6). Religia este mai veche, este ca vinul vechi care este pus în burduf vechi, statică, credinţa este ca vinul cel nou pus în burdufuri noi. Punând vinul nou în burdufuri vechi, va face să se spargă burduful, căci vinul (cuvântul) lucrează, şi burduful se sparge şi se prăpădesc amândouă conform Luca 5:37,38. Vinul nou în vase noi. Se fac omogene.

Aceştia la judecata de apoi vor fi în situaţia celor de la Apocalipsa 20:4b, partea a doua a versetului, partea întâi este pentru cei care s-au conformat învăţăturii din Matei 19:27-29; 25:10; Apocalipsa 20:4a. Explicaţii ne se dau de Hristos în pilda Fecioarelor Înţelepte din Matei 25:9,10 şi Apocalipsa 3:10. Aceştia nu vin la judecată şi au trecut din moarte le viaţă. Ei sunt arătaţi în Ioan 5:24 şi 1Tesaloniceni 4:13-17. Cele neînţelepte vor

felul lumii, chiar dacă L-am cunoscut aşa, acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta” (2Corinteni 5:16,17).

Acum suntem o făptură nouă, ca şi Pavel care zice: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.” (Galateni 2:19,20) şi „...Hristos în voi nădejdea slavei” (Coloseni 1:27b). Aceştia au obligaţia de a trăi frumos, ca o pildă vie pentru lume, ca şi pentru cei ce se laudă că au o religie Creştină, (Tit capitolul 2); ei au siguranţa şi puterea Duhului Sfânt care L-a înviat pe Hristos, pe Pavel şi ne va învia şi pe noi trăind ca El; urmând, ca noi să înviem şi pentru răpire şi veşnicia toată (Romani 8:11; Efeseni 2:1,2; 1Corinteni 15:50-58). Această încredinţare nu se moşteneşte, ea se primeşte, dacă este dorită şi cerută, căci Dumnezeu, celui sincer o dă cu mână largă. Spre deosebire de religie, indiferent cum s-ar numi ea, care se poate moşteni sau coopta pentru ea. Acestora Domnul le atrage atenţia să „VEGHEZE” să se „SILESCĂ” şi să „ÎNTREBUINŢEZE SCRIPTURILE”, ca să nu-şi piardă credinţa ci fortificând-o conform Matei 24:31-44; Luca 21:25-36; Faptele Apostolilor 2:42 şi Evrei 5:14. Această credinţă dată sfinţilor odată pentru totdeauna este UNICĂ dată de Duhul Sfânt celor sinceri, ea este de acelaşi preţ cu a Apostolilor, zice scriptura conform (Faptele Apostolilor

semiţie, DIFERITĂ de a lui Cain, numită fiii lui Dumnezeu. Păcatul, a continuat prin încuscrirea fiilor lui Dumnezeu cu fetele Cainite, fapt ce a determinat pe Dumnezeu să-i văduvească pe fiii Lui de prezenţa Duhului Sfânt, ce locuia în ei (Gen.4:17-26 şi 6:1-3). Prin sincretism (amestec), păcatul s-a generalizat mâhnind pe Dumnezeu, El hotărând să şteargă de pe pământ lumea, omul pe care l-a făcut, zicând: „Îmi pare rău de omul pe care L-am făcut” (Geneza6:7). După această hotărâre, Dumnezeu alege pe Noe din această lume, numele lui însemnând Mângâiere, prin care ordona potopul, salvându-l pe Noe şi familia sa, în număr de opt suflete (Geneza.7:8-12 şi capitolele 8 şi 9). Cei trei fii ai Noe: Sem, Iafet şi Ham sunt cei care au populat pământul până azi… (Geneza9:18, 19; 10:31,32).

Prin enunţul Evangheliei şi primirea prin credinţă a Fiului lui Dumnezeu, se pot face transferuri în celelalte două grupe, şi anume, Religia şi Biserica.

Excepţia o face Domnul cu tâlharul din dreapta crucii Sale, care-L mărturiseşte celui din stânga; el sare peste religie căci Domnul zice: „Chiar azi vei fi cu mine în rai!” Tâlharul nu a mai avut nevoie de pregătire religioasă, a trecut prin Cuvânt (Duhul Sfânt), la mărturisirea Celui ce avea Puterea să-l mântuiască pe el,

zice: „Doamne, Doamne!” Acestora El le va zice: „Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!” (Matei 25:11,12). Idem şi în predica de pe munte (Matei 7:21-23).

Spre deosebire de cei de la stânga, de cei ce rămân în lume, la judecata viitoare, le va zice mai grav: „Duceţi-vă de la Mine blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!” (Matei 25:41-46). Din această grupă a lumii, unii se desprind să vină la El, la invitaţia Sa (Matei 11:28-30 şi Evrei 13:13). Din prima grupă a lumii se desprind spre El, căutându-L, ea fiind pepiniera grupei lumii religioase, care la rândul ei va fi pepiniera Bisericii, a celor ce L-au primit pe El în inimă, dându-i slavă în duh (Coloseni 1:27b; Ioan 4:23,24). Aceştia sunt cei trimişi în lume, şi-n lumea religioasă, ca pe nişte oi în mijlocul lupilor (Matei 28:19; 10:16), fiind cei înţelepţi, ca fecioarele înţelepte, care au dat dreptate lui Dumnezeu (Matei 25:10; Luca 7:35).

Din această grupă a Religiei – prin primirea Duhului Sfânt, se ajunge la Biserică conform Fapte19:1-3, ea este Trupul Său. În timpul vieţii Domnul a trimis ucenicii la oile pierdute ale casei lui Israel. Atunci a suflat peste ei un duh de putere ca să scoată duhurile necurate Matei 10 şi Luca 10, „nu în ei”, cum vor primi Duhul mai târziu conform Matei 19:20 şi Faptele

4:1-12 şi 2Petru 1:1 şi Iuda 3). Acesta este credinţa care duce la credinţa supremă (Romani 1:17), prin lărgirea inimii (2Corinteni 6:11-13), nu prin strâmtorarea ei; credinţa aceasta are patru dimensiuni, (şi nu trei) cum au cele pământeşti. Această credinţă fiind cerească pentru cei cereşti (Efeseni 5:18 şi Filipeni 3:20; Luca 5:37-39). Credinciosul în progresul său lucrează, ca şi vinul cel nou, care trebuie să fie pus în burdufuri noi pentru a se păstra amândouă; cele vechi s-au dus, iată că toate s-au făcut noi, prin această SIMBIAZĂ arătată mai sus (1Corinteni 6:17-20; 6:1-11 comparat cu Luca 5:37-39; Efeseni 5:30-33). A zecea zi după înălţarea Domnului la cer, conform promisiunii Sale de a nu părăsi Ierusalimul, în întâia zi a săptămânii, fiind adunaţi toţi la un loc, s-a împlinit făgăduinţa pogorându-Se Duhul Sfânt (Fapte1:8; 2:1) şi avem exemple ulterior prin Iisus care ne-a dat această făgăduinţă: cuvântul ACOLO (Deutoronom 12:4-12; Matei 18:20; Psalmul 50:5; Faptele Apostolilor 1:5-8; 9:17; Romani 5:5,6). Pentru lămurirea acestei grupe, a Bisericii, vezi pagina zecea din lucrarea cu Dispensaţiuni sau legăminte, care arată desăvârşirea planului de mântuire prin cele opt legăminte şi şapte epoci sau dispensaţiuni (grafic).


 

ca şi pe cel din stânga sa, prin mărturisirea Domului (Luca 23:33,39-43; 22:37; Marcu 15:27,28,32; Matei 27:38,44; Ioan 19:18).

Nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu Pavel, care era religios, trebuind să facă şi botezul Creştin (Faptele Apostolilor9:17,18).

Samariteanca n-a mai făcut botezul, dar a mărturisit, fiind botezată prin cuvântul şi întâlnirea personală cu Iisus.

Avem nevoie prin Evanghelie, să auzim şi să credem spusele Domnului: Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie. Matei 4:17; 3:11. Acest lucru se face fiecăruia care frecventează o Adunare creştină.

Apostolilor 2, când Biserica a luat fiinţă. Evanghelistul Ioan ne arată că după înviere, El le spune ucenicilor: „Luaţi Duh Sfânt!” (Ioan 20:21-23). Îndoiala religioşilor, exemplul fiind Nicodim, în Ioan 3:13, zicând: „Cum se poate face aşa ceva?” (să se nască din nou). Nu tot aşa a fost cu Pavel care L-a crezut pe Domnul, şi s-a dus pe uliţa „Dreaptă”, unde L-a trimis El (Faptele Apostolilor 9:1-22), pentru a fi bine întemeiat în cuvânt, şi având certitudinea CREDINŢEI, ca şi samariteanca (1Petru 1:22,23; Iuda 3; Iacov 3:14-18; Romani 4:9:25; Matei 4:19,22; Psalm 51:1-13).

„Acolo unde sunt doi sau trei Sunt şi Eu”; în Deutoronom 12:1-14 comparat cu Matei 18:20.

„Acolo să fiţi şi voi ...” (Ioan 14:3). „Din doi a făcut unul” (Efeseni 2:14). „Taina aceasta este mare, vorbind despre Hristos şi Biserica Sa” (Efeseni 5:26-32).

 


Concluzie

Această putere a Duhului Sfânt ne determină a lua hotărârea să-L căutăm, iar El, IISUS, se va lăsa găsit căci pentru asta a venit. Voia noastră, prin duhul nostru, înduplecat de Duhul Sfânt a-L căuta şi a-L cunoaşte, merg împreună (Romani 8:15,16; Ieremia 29:13,14 comparat cu Deutoromon 4:27-31; 6:4-9; Iosua 2:5-9). Cunoaşterea Lui va merge progresând prin cercetarea Scripturilor arătat de Dumnezeu, conform Ioan 5:39. Chiar din grupa întâia arătată prin steluţa cu cinci colţuri a lumii păcătoase, căci toţi suntem născuţi aşa, conform Scripturilor din (Psalm 51:5; Romani 3:10-12, 23), căci pentru aceştia a venit Iisus şi a suferit pentru mântuire, să nu piară în păcatul lor conform Ioan 3:16. Iar voia noastră se subordonează şi ascultă Cuvântul Său în care stă scris: „Dacă VREA CINEVA să facă VOIA LUI, va ajunge să CUNOASCĂ dacă învăţătura Mea este de la Dumnezeu, sau dacă Eu vorbesc de la Mine” (Ioan 7:17), criticându-ne (Ioan 8:43) cauza (Ioan 5:42-47). Voia noastră se va confunda cu a Fiului lui Dumnezeu, care a făcut VOIA Tatălui pentru salvarea tuturor păcătoşilor conform Ioan 5:17-30; Matei 18:11. Trecerea de la grupa lumii o face Duhul Sfânt în noi (cum am arătat mai sus în grupa religiei) din care tot prin Duhul Sfânt în părtăşie frăţească, vom trece în grupa Bisericii, a Trupului Său, aceasta prin chemarea lăuntrică a fiecărui copil al lui Dumnezeu care creşte prin aceasta la statura de om mare conform Efeseni 5:10-25, iar ca o mustrare, Pavel mustră pe Evreii trecuţi la creştinism şi care au rămas prunci, la cele începătoare conform Evrei 5:9-14, trecând prin faza de la Ioan 1:9,12-14, rămaşi la Galateni 4:1...

Deosebirea dintre cei chemaţi şi cei aleşi ne-o arată Domnul Iisus în „Pilda nunţii fiului de Împărat” (Matei 22:14) şi „Pilda lucrătorilor viei” (Matei 20:1-16). După ajungerea în grupa a treia, a Bisericii, sufletul credincios nestatornic în dragoste va putea cădea din nou în întâia, lumească, sau a doua, a formalismului bisericesc (formal) şi aceasta datorită nevegherii, nesilinţei (Faptele Apostolilor 2:12) neîntrebuinţării cuvântului şi părtăşiei aceasta numindu-se APOSTAZIE, având exemple în Scriptură pe Dima şi Alexandru Căldăraru, iar în epoca primară pe Iulian Apostatlul, Împărat Roman, nepotul lui Constantin cel Mare. „Cine are poruncile Mele şi le păzeşte...” (Matei 5:19b), arătat în predica de pe munte din Matei capitolele de la 5-7. Această mare dragoste se pierde prin neîntrebuinţarea arătată mai sus, iar sufletul decade mai rău decât a fost începutul cunoaşterii cuvântului, care zice: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele şi cine le păzeşte, acela Mă iubeşte, şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Noi vom veni la El şi vom locui împreună cu EL” (Ioan 14:15-17, 20,21, 23-31). „Cine nu Mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele Mele”, versetul 24; Efeseni 2:13-22 comparat cu Evrei 10:14,23 , rătăcesc prin lume Matei 22:29. Aceasta este unirea sufletului păcătos cu Salvatorul său – Mântuitorul (SIMBIOZA) (Romani 8:9,16; Ioan 15:5).

 

 

„EU VIN CURÂND!”

 

Împărăţia de o mie de ani care este ziua a şaptea, iar o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani ca o zi, conform proorociei din Psalmul 90:4 şi 2Petru 3:8. Această zi se confundă cu ziua a treia, zi care este mileniul trei, când Domnul Iisus face afirmaţia că va isprăvi, conform Luca 13:31-33. În Apocalipsa capitolul 20 se face o recapitulare, o concluzie la ce se pregăteşte în perioada lui Anticrist; căruia cele două fiare – Balaurul şi Proorocul Mincinos care-i pregăteşte terenul de a guverna cu teroare împotriva acelora care nu i se vor supune şi închina lui, omorându-i, arătat în Apocalipsa capitolul 13:12-18, prin care ne înştiinţează, ca şi în Apocalipsa 11:27 prin avertizarea celor doi măslini conform Apocalipsa 11:2-11, ei fiind martirii pe care Anticrist îi omoară, dar pe care Domnul îi înviază (Apocalipsa 20:4). Capitolele 1-3 ale cărţii Apocalipsa ne arată starea de evoluţie a grupurilor formate ca adunări în Ierusalim, în Cezareea, în Antiohia şi până la marginile pământului pentru evanghelizarea Iudeilor şi a neamurilor (Matei 28:19) dintre care Iisus Hristos îşi va alege Biserica Sa. Ultima adunare, Laodiceea ne-o arată ca: cea mai neduhovnicească unde spiritul omului guverna, pe Iisus ţinându-L la uşă, marginalizat (Apocalipsa 3:20). Starea acestei adunări arătată în Apocalipsa 3:14-22 care era foarte rea, va fi aruncată, versetul 16. Prin descoperirea făcută de Duhul Sfânt lui Ioan, robul Domnului în Apocalipsa 1:1-8, îi fericeşte pe toţi cei care le vor citi şi vor asculta cuvintele acestei proorociri şi păzesc lucrurile arătate în ea, fiind adresate celor şapte adunări: de la cea primară Efes, până la a şaptea cea din Laodiceea, lăudând şi mustrând starea lor de trăire, în perioada dispensaţiunii – epocii – arătate cronologic mai jos. În Apocalipsa 1:19 îngerul îi spune lui Ioan: „Scrie dar lucrurile pe care le-ai văzut, care sunt şi cele care o să fie după ele”. Iată deci cronologia. În Apocalipsa 1:11 spune: „Eu sunt Alfa şi Omega; începutul şi sfârşitul.” Timpul vremii sfârşitului începe cu venirea Sa („Eu vin curând”). Această revenire a Sa, va fi să judece, prima venire fiind să mântuiască, El face afirmaţia: „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, CEL VIU. Am fost mort şi iată că sunt viu.” (Apocalipsa 1:17b,18,20) după cum urmează:

Taina celor şapte adunări:

1) Adunarea din EFES – Primară între anii 30-100. Ea fiind dragostea dintâi – pierdută.

2) Adunarea din SMIRNA –Martiră (sub zece împăraţi romani), anii 100 -313 până la Constantin cel Mare.

3) Adunarea din PERGAM – Religie de stat. Sub Constantin cel Mare, anii 313 – 600.

4) Adunarea din TIATIRA – Evul Mediu – catolic – universal, anii 600 – 1517.

5) Adunarea din SARDES – Reforma lui Luther şi Calvin, anii 1517 – 1648.

6) Adunarea din FILADELFIA – Marea trezire în scripturi – protestant şi neoprotestant anii 1649 – 1900.

7) Adunarea din LAODICEEA – căderea credinţei. El este ţinut la uşă, o formă de evlavie, anii 1900 – până la RĂPIREA celor credincioşi şi veghetori.

Cei ce s-au îmbogăţit (Apocalipsa 3:17) şi n-au vegheat, ne sunt arătaţi în 2 Timotei 3:5 şi 2Tesaloniceni 2:1-12 ca timp; cei răpiţi 2Timotei 2:19 şi Romani 8:9; 2Tesaloniceni 2:13-17.

Cei ce au vegheat sunt cei din pilda celor 10 fecioare Matei 25:10, cei ce n-au vegheat în Matei 25:11,12; iar pe cei îndărădnici şi badjocoritori arătaţi în Matei 25:41.

Aceste trei stări ale creştinilor se regăsesc în fii lui Noe, care au populat pământul după potop, conform Geneza 10:32, ei fiind Sem, Iafet şi Ham – tatăl lui Canaan. Primii doi au fost

binecuvântaţi, al treilea şi fiul său Canaan fiind blestemaţi ca robi ai celor doi care vor locui împreună: Iafet în corturile lui Sem. Şi aceasta datorită comportării de respect şi de nerespect a celui din urmă (Geneza 9:25,26b).

Avem însă un har deosebit în Hristos. De cercetat la pagina a zecea steaua cu cele opt legăminte şi optdispensaţiuni – epoci, a planului de mântuire prin Răscumpărătorul trimis lumii pierdute conform Harului 1Corinteni 6:11,20; 7:23.

Vor fi răscumpăraţi, salvaţi aceia care-L va cerceta şi asculta.

P.S.

Referitor la toţi cei care se vor înfăţişa la judecata scaunului lui Hristos, pentru a fi răsplătiţi pentru binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup (2Corinteni 5:10 şi Romani 14:10). Aceştia „toţi” includ pe toţi cei răpiţi la cer care au trupurile schimbate la răpire după care vor primi răsplătirea faptelor ce le-au făcut când trăiau în trupul neschimbat. Este necesar şi bine la citirea Scripturii să cunoaştem timpul, locul şi către cine se vorbeşte în context în acţiunea vorbirii; astfel ne încurcăm în gândire, nu avem claritate. Cartea Apocalipsa lui Ioan este foarte greu de priceput, datorită faptului că acţiunile descrise sunt tainice, de aceea să fie citită cu rugăciune şi luare aminte la cele ce se scriu după cele şapte atenţionări a cuvintelor „după aceea” după cum sunt arătate în: Apocalipsa 4:1 – 7:1 – 7:9 – 15:5 – 18:1 – 19:1 – 20:3b. De la capitolul 1 până la 4:1 primul „după aceea” acţiunea se petrece pe pământ; după aceea se arată lui Ioan totul din cer, căci i se spune: „Suie-te aici, şi-ţi voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!” capitolul 4:1b, urmând istoria până la capitolul 20:4b, după care urmează concluzia celor arătate şi sfârşitul, apoi capitolul 21 şi 22.

Referitor la timpul, locul şi către cine vorbeşte cuvântul vedem în Luca 21:28 scris: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele pentru că izbăvirea voastră se apropie”. Îndemnul la veghere se adresează întregii creştinătăţi, fiind ca timp începutul venirii Domnului pe nor pentru răpire şi semnele din versetele 25,26. Apoi anticipa norul alb pe care şedea El (Apocalipsa 14:14; Matei 24:30 şi Luca 21:27) beneficiind de răpire doar cei arătaţi în Romani 8:19,23; Filipeni 3:21, cei vii, aleşi, cei morţi în Domnul Apocalipsa 14:12,13 conform 1Tesaloniceni 4:13-17. Cei care nu au fost răpiţi rămân a suporta cele din Apocalipsa 14:15-20, urmând al patrulea „după aceea” capitolul 15:5 şi următorii până la Apocalipsa 20:11-15, al şaptelea „după aceea” fiind Apocalipsa 20:3b şi judecata celor ce şedeau pe scaune de judecată Apocalipsa 20:4a, conform promisiunii Domnului din Matei 19:27-30. Sfârşitul este arătat în capitolul 21 cerul şi pământul nou, Ierusalimul Ceresc, Cetatea Sfântă cu Mireasa Mielului, construcţia şi dimensiunile ei în stadii, nu în prăjini. Capitolul 22 cuprinde binecuvântările celor ce o locuiesc.

Nicolae Danciu Data: anul 2001


Actualitatea politică

Să înţelegem lumea în care trăim

 

România membră a UE şi NATO – semnificaţii profunde

de Daniel-Gabriel Cuculea

 

Cu siguranţă, data de 09 noiembrie 1989 (data la care autorităţile est-germane au permis tranzitarea Zidului Berlinului în ambele sensuri), reprezintă un eveniment surpriză care se înscrie în cadrul şirului de paşi care au condus în final la căderea Cortinei de Fier, adică sfîrşitul dominaţiei sovietice asupra ţărilor Europei de Est. Nicolae Baverez scrie în Les trente piteuses, Flamarion,1997, pag.13:  “după nazism, comunismul a depus armele şi a acceptat victoria democraţiilor liberale. Astfel, din 1989 încoace, lumea a resimţit pentru a treia oară în secolul al XX-lea una din acele accelerări brutale ce caracterizează perioadele de după război“.

Este neîndoielnic faptul că, pentru cei ce au trăit-o, căderea Zidului Berlinului a însemnat încheierea Războiului Rece (1990), implozia Uniunii Sovietice (1991), şi momentul care a iniţiat sfârşitul unei epoci, dacă nu chiar sfârşitul unei lumi.

Pe 12 martie 1999 survine un alt moment surpriză, de neimaginat în urmă cu doar 15 ani. În ciuda opoziţiei virulente a Rusiei post-sovietice, trei ţări provenind din Pactul de la Varşovia, Polonia, Ungaria şi Cehia, sunt admise să facă parte din NATO, alianţa inamică Moscovei. Faptul că SUA au putut impune asta Moscovei arată un alt raport de forţe în Europa şi în lume.

În anul 2004 se produce un alt big-bang geopolitic. NATO se deschide pe 29 martie pentru încă 7 state foste satelite ale Moscovei, printre care ţările baltice -  foste republici sovietice, România, Bulgaria, Slovacia şi Slovenia – utima fostă componentă a Federaţiei Yugoslave. Din multe puncte de vedere este vorba de o adevărată revoluţie.

Pe 1 mai 2004 zece state noi sunt admise în comunitatea Europeană, iar trei ani mai tîrziu, de la 1 ianuarie 2007, li se alătură România şi Bulgaria.Astfel, în trei ani, populaţia Uniunii Europene sporeşte cu aproape 103 milioane de locuitori, numărînd actualmente aproape jumătate de milliard de bărbaţi şi femei comunitari.

Cu toate acestea modelul cooperativ afirmat de construcţia europeană este departe de a fi dominant în spaţiul planetar. O dovedesc cu prisosinţă mai multe exemple. Pe continentul european este vorba de rivalitatea dintre UE şi Federaţia Rusă. În cadrul transatlantic este vorba de disensiunile dintre UE şi SUA. În Orientul Mijlociu, asupra justiţiei penale internaţionale şi asupra încălzirii globale.

Deci, UE nu este un instrument al depăşirii statalităţii, ci un vector al mutaţiilor politice şi ideologice; suveranitatea nu mai este o valoare exclusivă, ci una împărtăşită : geometrie variabilă şi relaţionare. Iar acest proces de mutualizare continuă a suveranităţii este unic în istoria statelor şi relaţiilor internaţionale. El durează de aproape trei generaţii şi punctează reuşite inovatoare majore cu preponderenţă în ultimele trei decenii.

Construcţia europeană s-a născut pe ruinele naţionalismului. În mod aproape neaşteptat, ea nu numai că a permis statului naţional să supravieţuiască, ci chiar să renască. Dovadă este faptul că, după terminarea războiului rece, construcţia europeană autorizează şi favorizează în modul cel mai paşnic posibil exprimarea politică a naţiunilor potenţiale, naşterea unor state prin secesiune liber-consimţită, unirea unor state, transmitere ereditară în cadrul Regatului Unit, autonomie regională în Spania, proces de federalizare a Regatului Belgiei, recunoaşterea ca stat independent a provinciei Kosovo. Problema viabilităţii sau neviabilităţii unui stat nu se mai pune în Europa.

Se împlineşte astfel un vis al Primăverii popoarelor din 1848, la mai bine de o jumătate de secol după enunţarea celor 14 puncte ale lui Wilson şi după încheierea a două Războaie mondiale devastatoare: afirmarea în mod real şi concret al drepturilor popoarelor de a dispune de ele însele.

Balcanii au experimentat cu succes la mijlocul anilor ‘90 această nouă viziune post-naţionalistă a statului-naţiune folosită de UE ca instrument de politică externă. Aşa se face că state din Balcanii occidentali au putut să-şi construiască independenţa şi să construiasă state viabile: Slovenia, Croaţia, Macedonia, Muntenegru. Uniunea Europeană şi-a întins haloul de pace la porţile sale în jurul celor trei mari deziderate: mutualizarea definirii intereselor, renunţarea în profunzime a stării de război dintre state şi apărarea în comun a valorilor împărtăşite. Dar aceste lucruri nu se opresc aici, Europa este pe cale să perfecţioneze un sistem colectiv de apărare. Primii paşi au fost făcuţi.

La întrebarea pe care o adresează, sieşi şi cititorilor săi, Sylvain Kahn, în lucrarea Geopolitica Uniunii Europene, Ed. Cartier, Bucureşti, 2008: „dacă inventarea acestui demers comun de securitate colectivă are vocaţia de a rămâne circumscris doar ţărilor continentului”, autorul răspunde optimist, făcînd un pariu cu istoria şi sperînd ca, „pe măsură ce numărul popoarelor pe care le va inspira această nouă filozofie politică va fi mai mare, omenirea o va duce tot mai bine.”

Momentul în care se poate afirma că s-a prefigurat un anumit consens privind extinderea Alianţei Nord Atlantice cu 7 noi state, între care şi România – discursul preşedintelui Bush la Varşovia – a premers atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001. Mulţi analişti au recunoscut ulterior că ceea ce administraţia americană a numit războiul global împotriva terorismului a fost motorul lărgirii NATO.

“Valoarea aderării la Alianţa Nord-Atlantică rămâne unică în istoria României –afirmă George Cristian Maior (în lucrarea NOUL ALIAT, apărută în anul 2009 la Editura RAO, pag.16-17) şi explică: în toate alianţele şi coaliţiile militare din care ţara noastră a făcut parte la un moment dat – fie că este vorba despre Puterile Centrale, Antanta din cel de-al Doilea Război mondial sau, după aceea, Tratatul de la Varşovia – statul român a avut o libertate de decizie şi de acţiune foarte redusă. În NATO insă, România, pentru prima dată în istoria sa, are nu numai o libertate strategică de opţiuni, ci mai ales un cuvînt de spus la masa deciziilor, în definirea strategiilor de acţiune ale Alianţei faţă de state sau regiuni terţe, faţă de problematici strategice diverse. În termenii teoriilor realiste, nu am asistat la un simplu band-wagoning (alipirea unui stat mic la o coaliţie puternică,î n stare să-i garanteze interesele), ci la o integrare într-o organizaţie în care fiecare membru contează – intelectual, politic şi militar. Această libertate de opţiuni –puncteză autorul – derivă din însăşi esenţa Alianţei Nord-Atlantice, o organizaţie care nu este destinată în prezent antagonizării cu nici un alt stat sau coaliţie, ci promovării securităţii pe plan global.”

Un aspect foarte important al acestei aderări a fost faptul că România a intrat în Alianţă într-un moment în care în interiorul acesteia se producea o schimbare majoră de strategie şi de identitate. La summit-ul NATO de la Praga se lansa Forţa de Răspuns a NATO, o forţă comună a aliaţilor capabilă să acţioneze rapid, inclusiv în misiuni de război, practic oriunde pe glob. La summit-ul de la Istambul, Alianţa lua decizii majore privind sprijinirea forţelor de securitate irakiene, iar la ministeriala apărării de la Braşov se discuta despre gradul de utilizare a forţelor şi despre elaborarea unei Directive Politice Generale care să ghideze efortul de transformare a Alianţei, inclusiv pe dimensiuni de acţiune noi.

“Eram “mutaţi” în altă paradigmă – mărturiseşte autorul, intram brusc în secolul XXI, cînd armata nu mai era gândită, aşa cum am fost învăţaţi permanent în România, pentru o apărare teritorială într-un război convenţional, precum cel de început de secol XX, ci pentru proiecţia forţelor în teatre de operaţiuni îndepărtate”.

Dar despre semnificaţiile profunde ale acestor demersuri vom mai avea prilejul, poate, să mai reflectăm...


 


 

Actualitatea educaţională

 

 

I. EDUCAŢIA – relevanţa şi impactul învăţământului religios în viaţa comunităţii iudaice

de Adrian Vasiliu

Într-o formulare sintetică, educaţia poate fi definită ca un proces complex de informare sistematică, adică teoria şi de formare a unor deprinderi specifice în unul sau mai multe domenii esenţiale ale vieţii, care constituie practica. Din punct de vedere semantic, educaţia înseamnă în sens pozitiv învăţare, instruire, formare, iar în sens negativ înseamnă disciplinare prin mustrare şi unele pedepse corective. Educaţia cu cele două aspecte fundamentale – teoria şi practica – constituie o componentă esenţială în formarea noastră ca oameni. Când vorbim despre educaţie, se pot identifica cu uşurinţă câteva categorii majore de instruire întâlnite şi în mediul iudaic:

a) Şcolară (de la inferior la superior);

b) Profesională (formare teoretică şi practică în diferite domenii);

c) Sportivă (exerciţii şi jocuri pentru dezvoltarea forţei fizice şi menţinerea sănătăţii trupului);

d) Religioasă (formarea unor deprinderi spirituale în gândirea, vorbirea şi acţiunile zilnice printr-un program adecvat);

e) Militară (formarea unor deprinderi speciale în mânuirea armelor în caz de război – ofensiv şi defensiv).

În mod particular, educaţia privită şi ca o componentă distinctivă a procesului de formare spirituală în comunitatea iudaică conţinea mai multe reglementări, şi anume:

1) Locurile de instruire: acasă, Templu, sinagoga, midrasha (colegiul biblic) şi mai târziu ieshira (academia rabinică pentru studierea şi aplicarea preceptelor revelate din Legea mozaică);

2) Discipolii (elevii) învăţau conceptele Legii mozaice (legi, porunci şi orânduieli) predate de învăţători specializaţi şi plătind o taxă de studiu;

3) Învăţătorii sau mentorii spirituali erau diferiţi: părinţii copilului, preoţii, leviţii, profeţii, înţelepţii şi rabinii;

4) Metodele de predare:

- discursul sau mesajul explicat şi argumentat al învăţătorului pe o anumită temă biblică;

- metoda interactivă „întrebare – răspuns” cu privire la o anumită temă sau aspecte ale ei;

- metoda ilustraţiilor semnificative, comparaţii şi analogii între teme diferite

- dezbateri interactive a unor teme fundamentale ca monoteismul, păcatul şi ispăşirea lui prin jertfe, dragostea faţă de Dumnezeu şi aproapele, mântuirea divină, binecuvântarea şi blestemul etc.;

- puterea exemplului personal – modele de conduită spirituală şi profesională demne de urmat;

5) Metodele de învăţare erau diferite şi adaptate vârstei şi nevoii de cunoaştere a discipolului (elevului):

- iniţiere în citire şi scriere

- memorare

- repetare

- studiu individual pentru aprofundarea conceptelor Legii mozaice

- aplicaţia (punerea în practică a principiilor învăţate)

6) Manualele didactice:

- Sulurile Legii mozaice – Tora (învăţătura revelată) care conţineau legi, porunci şi orânduieli;

- Talmudul (studiu biblic) cu cele două versiuni: babiloniană şi ierusalemiteană;

- Targumul (interpretări rabinice ale unor texte din Tanah (biblia ebraică);

- Midrashul (exegeză, comentarii, interpretări rabinice ale cărţilor biblice);

- Kabala (învăţătura revelată primită de unii rabini cu privire la Dumnezeu şi esenţa Lui, atributele lui Dumnezeu, omul şi soarta sa, păcatul, ierarhiile angelice;

- Cărţile profetice (lectură şi interpretarea pasajelor);

7) Scopurile învăţământului religios iudaic:

- Tora (învăţătura revelată a lui Dumnezeu) a devenit singura autoritate admisă pentru crez şi conduită zilnică, scopurile ei principale fiind cultivarea „fricii de Domnul” şi „o viaţă sfântă” (Prov. 1:7, Prov. 8:13, Prov. 6:23b, Ps. 119:142, Isaia 51:4, Prov. 22:6, Deut. 33:4, Deut. 6:4-9);

- Formarea unui caracter integru (moralist şi responsabil);

- Conştiinţa faptului că poporul Israel a fost ales de Dumnezeu ca să fie o lumină a naţiunilor lumii;

- Ferirea de idolatrie (politeism), de neascultare prin păcat şi interdicţia relaţiilor cu popoarele păgâne;

8) Contextul spiritual al educaţiei religioase în iudaism a avut şi continuă să aibă ca fundament legământul lui Dumnezeu Yahweh cu poporul Israel. (Exod 34:10,27b; Deut. 4 :13).

 


 

 


 

Actualitatea chemării în lucrarea lui Dumnezeu

 

 

SINELE UMAN – concepţii şi atitudini faţă de lucrarea Domnului

de Adrian Vasiliu

Pentru o înţelegere corectă a sintagmei biblice „lucrarea Domnului” şi a atitudinilor diferite pe care oamenii credincioşi le iau faţă de această realitate spirituală, trebuie să fie adusă într-o discuţie scurtă şi problema „sinelui uman”.

Problema „sinele uman” a fost tratată în diferite lucrări de specialitate prin folosirea unor echivalenţe sinonimice uzuale ca natură, fire, esenţă, fiinţă, stare de spirit, conştiinţă, suflet, eu etc., şi definit în principal din trei perspective: filosofică, psihologică şi biblico-teologică.

a) D.p.d.v. filosofic, am selectat unele definiţii:

Ø „Sinele este fiinţa cea mai profundă a omului.”

Ø „Sinele exprimă eul omului, adică starea de conştiinţă a fiinţei sale.”

Ø „Sinele exprimă stările mintal-particulare ale omului şi include credinţele (convingerile), dorinţele şi senzaţiile acestuia.”

b) D.p.d.v psihologic, există câteva definiţii relevante:

Ø „Sinele este esenţa personalităţii.”

Ø „Sinele este agentul responsabil pentru gândurile şi acţiunile unui individ.”

Ø „Sinele este eul.”

Ø Sinele este conştiinţă pură.”

c) D.p.d.v. biblico-teologic, există unele definiţii remarcabile:

Ø „Sinele este marca spiritului uman.”

Ø „Sinele este sufletul omului.”

Ø „Sinele este natura sau firea pervertită care se manifestă în gândirea, vorbirea şi faptele (acţiunile) omului degenerat spiritual.”

Ø „Sinele pervertit al omului este marele său duşman spiritual şi trebuie dezbrăcat prin mijloacele harului Divin.”

Sintagma biblică „lucrarea Domnului” defineşte în general acţiunea de proclamare a Evangheliei Domnului Isus Cristos către toţi oamenii care trăiesc sub jurisdicţia legii păcatului şi a morţii, pentru ca ei să fie recuperaţi, reabilitaţi şi transferaţi sub jurisdicţia legii Duhului de viaţă, al cărui promotor este Domnul Isus (Ioan 5:24, Rom. 8:2).

Într-un sens mai profund, lucrarea deplină a Domnului implică pe lângă predicarea Evangheliei şi alte două componente: vindecarea bolilor şi eliberarea din stăpânirea demonică (Mar. 3:14,15). Între sinele uman şi lucrarea Domnului poate să existe o anumită relaţie, care creează câteva tipuri de atitudini umane diferite. Astfel, bazaţi pe scrierile biblice revelate şi pe experienţa creştină acumulată, se pot identifica următoarele patru atitudini ale sinelui uman faţă de lucrarea Domnului, după cum urmează:

a) Indiferenţa – în sensul că persoana în cauză nu este preocupată să aibă un anumit standard de viaţă spirituală cerut de Evanghelie, ci preferă să trăiască o viaţă firească fără obligaţii spirituale. Acesta nu manifestă nici un interes faţă de proclamarea adevărurilor Evangheliei altor oameni, fiindcă ea însăşi nu studiază şi nu aplică Cuvântul Domnului în viaţa sa. Ea nu iubeşte rugăciunea şi părtăşia cu membrii bisericii. De obicei, credinciosul se scuză că nu este pregătit spiritual pentru o lucrare atât de responsabilă şi plină de sacrificii. Motivaţia sa reală este frica de eşec sau faliment înaintea oamenilor şi de aceea nu-i oferă nimic lui Dumnezeu şi nici comunităţii din care face parte ca membru.

b) Din proprie iniţiativă (ca pornire din sinele său). Acest gen de „lucrător” se implică în lucrarea Domnului din iniţiativă proprie, fiind stimulat de mesajul unei predici sau de „marea chemare” pe care Domnul Isus Cristos le-a adresat-o propriu-zis discipolilor Săi (Mat. 28:19,20). Uneori, acesta se poate autoimpune ca lider spiritual şi pretinde ascultare şi supunere din partea altor credincioşi. Motivaţia sa reală de implicare este frica de pedeapsă divină. De obicei, acesta nu şi-a dedicat complet viaţa lui Dumnezeu, nu a cunoscut adevărata experienţă a regenerări spirituale (Ioan 3:3,5,7), nu şi-a dezbrăcat sinele vechi (Mat. 16:24), nu a trecut prin filiera smereniei şi ascultării depline, trăieşte mai mult călăuzit de firea pământească, nu are roada Duhului în viaţa sa (Gal. 5:22,23),, nu poate să fie biruitor în lupta bună a credinţei (1Tim. 6:12), şi nu agreează ideea suferinţei pentru Domnul Isus şi Evanghelia Sa (Mat. 13:21). De fapt, un asemenea „lucrător” este firesc şi are nevoie de creştere spirituală (1 Cor 3:1-3). De aceea, lucrarea lor nu are biruinţă, nu aduce rod spiritual şi falimentează prin abandon (Mat. 13:21; 2Tim. 4:10).

c) Din deciziile şi iniţiativele unite ale celui care solicită intrarea în lucrarea Domnului şi a liderului religios care face propunerea, acordă „autoritatea” prin punerea mâinilor şi impunerea acestuia peste alţi credincioşi din biserica locală. Acest tip de „lucrător” poate avea susţinerea atât din partea comitetului bisericii cât şi acceptarea unui grup de credincioşi. De obicei, acestuia i se oferă şi „harul” de a urma cursurile unei şcoli biblice, iar după absolvire va avea mai multă „autoritate” asupra celorlalţi credincioşi. Când este înscăunat sau ordinat într-o slujbă rămâne în această poziţie zeci de ani, chiar dacă dedicarea şi calitatea vieţii sale spirituale lasă de dorit. Unii dintre aceşti lucrători au deprins cu abilitate să îmbine viaţa firească cu mostre ocazionale de viaţă spirituală. Mulţi dintre aceşti lucrători urmăresc interese personale, le place să conducă fără să dea socoteală nimănui, nu primesc sfaturi sau recomandări. Dacă cineva îi mustră în mod justificat, ei se grăbesc „să-i pună de-o parte” pe cei care au îndrăznit să le atragă atenţia, sau îi excomunică în extremis. Marea majoritate a celor implicaţi în lucrarea Domnului aparţin acestei categorii. Motivaţia reală pentru care se implică în lucrarea de slujire în biserică este răsplătirea divină, care constă în coroane şi responsabilităţi de guvernare spirituală în împărăţia milenară a Domnului Isus Cristos pe pământ. Ei aspiră la aceste răsplătiri, iar Domnul Isus va acorda fiecăruia o răsplată în funcţie de calitatea spirituală a lucrării făcute.

d) Din dragoste şi recunoştinţă faţă de Evanghelie şi jertfa răscumpărătoare a Domnului Isus Cristos, care şi-a dat viaţa pentru a-i mântui pe oameni din legea păcatului şi a morţii şi aşezarea lor deplină şi permanentă în legea Duhului de viaţă, care este Constituţia Creştinismului. În această ultimă categorie se află foarte puţini lucrători. Exemplul de excepţie l-a constituit Domnul şi Mântuitorul Isus Cristos, care ne-a învăţat un principiu fundamental, şi anume că „Fiul nu poate să facă nimic din iniţiativă proprie (ca pornire a sinelui său)” (Ioan 5:19,30). De asemenea, epistola către Evrei, cap. 5, vers. 5,6 se face afirmaţia uimitoare că „Mesia nu şi-a însuşit singur gloria de a fi mare Preot, ci o are de la Cel care I-a spus: Tu eşti fiul meu…Tu eşti preot în veci după orânduiala lui Melhisedec.” Domnul Isus a fost trimis special de Dumnezeu Tatăl şi împuternicit de El ca să răscumpere lumea din păcat şi moarte, şi a reuşit în mod desăvârşit. La fel a fost şi catul fostului rabin Saul care a devenit apostolul Pavel prin alegerea, chemarea şi împuternicirea lui Dumnezeu Tatăl şi a Domnului Isus Cristos. Lucrarea spirituală facută de Pavel pentru gloria lui Dumnezeu şi folosul altor naţiuni a fost un model de fidelitate,consacrare,dragoste şi supunere. El şi-a încheiat lucrarea încredinţată în biruinţa Domnului şi aştepta răsplătirile divine. Referinţele biblice din Rom 1:1, 1Cor. 1:1, 2Cor. 1:1, Gal. 1:1, Efes. 1:1, Col 1:1, 2Tim. 1:1, 1Cor. 15:10, Fil. 4:13 şi Rom. 8:37 sunt o dovadă concretă a autenticităţii lucrării lui Pavel.

 

 

 


 

Actualitatea misiunii

 

Bodo (Proconsul) s-a pocait! Interviu cu Bodo

 

 Iacob Emanuel: E adevarat ca Bodo s-a pocait? Anul trecut se vorbea de Dragos si Robert ca s-au pocait. Acum Bodo?

Bodo: Este adevarat, m-am pocait si botezat aproximativ acum 7 luni, impreuna cu sotia mea Loredana si Dida Dragan, in Biserica Riul Vietii de catre Pastorul Razvan Mihailescu, un om ales. Dragos – chitara si Robert – clape impreuna cu sotiile lor,  s-au intros la Domnul acum 5 ani. Poate va intrebati de
ce nu am facut-o si eu tot atunci, dar sunt sigur ca acesta a fost timpul meu, dupa cum stim cu totii, bunul Dumnezeu are plan cu fiecare si dupa cum spune CUVANTUL in Eclesiastul 3.11 “orice lucru Domnul il face frumos la vremea lui”.

Ia cob Emanuel: Cum l-ai descoperit pe Dumnezeu si unde l-ai intalnit pe Domnul si care a fost motivul concret, persoana sau evenimentul care te-a facut sa te pocaiesti?

Bodo: O spun cu cea mai mare dragoste pentru toti fratii mei de credinta, ca Domnul sa-i binecuvanteze, pentru ca stiu ca sunt rodul unor rugaciuni intense care poate au durat si ani. sunt foarte fericit ca am facut acest pas intr-un moment cand eram in deplina cunostinta. Nu am decis cand mi-a fost rau sau greu, ba dimpotriva.

Iacob Emanuel: Ce te-a determinat sa alegi aceasta cale? Ce ai simtit atunci?

Bodo: Recunosc ca a contribuit si sotia mea Loredana. imi repeta mereu dupa nunta si dupa ce ne-am mutat in casa noua: ce bun e Domnul! noi ce  facem pentr El? cum sa-I rasplatim bunatatea? vedeam clar ca nu aveam nicio contributie pentru tot ce ni se intampla….asta a fost declicul .

Iacob Emanuel: Cum te simti spiritual vorbind ca si COPIL AL LUI DUMNEZEU? Esti fericit ca IL ai pe EL in viata ta?

Bodo: Ne simtim foarte protejati si speciali… suntem in lume, dar nu facem parte din lume…poate suna arogant dar copiii Domnului stiu despre ce vorbesc, iar cei ce nu sunt inca, sa ia decizia asta, pentru ca numai asa pot intelege sentimentul de protectie si dragoste Divina.

Iacob Emanuel: Ce te asteaptai sa gasesti in biserica?Ce asteptari ai de la “noua” relatie cu Dumnezeu?

Bodo: pentru ca am inteles ca numai EL stie ce e bine pentru noi, asteptarile mele sunt atat de mari pe cat sunt si de reale. o sa-l citez pe Bill Hybles care spune: Lasii nu rezista mult in calatoria lor spirituala. este nevoie de enorm de mult curaj pentru a te pocai si a deveni crestin.e nevoie de enorm de mult curaj pentru a urma calauzirea lui Dumnezeu in viata crestina.unele din chemarile Sale solicita tot ceea ce poti da mai bun. unele din testele Sale iti testeaza limitele. unele din aventurile Sale scot la iveala mari temeri si indoieli. am incheiat citatul. Deci ma rog la Dumnezeu sa nu devin las si sa rezist acestei ” aventuri”  unice.

Iacob Emanuel: Toata trupa PROCONSUL este pocaita?

Bodo: Suntem eu si sotia mea Loredana, Dragos – chitara si Robert – clape impreuna cu sotiile lor. Ne dorim ca toti membrii formatiei sa se pocaiasca, dar am credinta ca Domnul e la treaba.

Iacob Emanuel: O sa lansati un album crestin? daca da cand?

Bodo: Nu este exclus sa scoatem un album crestin insa nu s-a demarat nimic deocamdata in sensul asta. Loredana este mult mai atenta acum la versurile melodiilor de pe albumele noastre si constata de fiecare data ca multe din cantece au mesaj crestin. Inc-odata se vede clar cine a fost muza noastra, poate ca nici eu cand compuneam versurile nu constientizam. Puteti asculta de pe albumul Sens Unic, melodia Sunt al Tau, care este exclusiv inchinata Domnului. Versurile sunt compuse de Carmen, sotia lui Dragos . Sotiile noastre au de fiecare data lacrimi in ochi cand o cantam la concerte.

Iacob Emanuel: Cum o sa va descurcati in viitor? o sa mai cantati la evenimente necrestine?

Bodo: In continuare cantam la evenimente necrestine, pentru ca si oamenii de acolo au nevoie de mesajul nostru, si oricum niciodata nu scapa la sfarsitul fiecarui concert nebinecuvantati.

Iacob Emanuel: Ce zic prietenii tai de aceasta schimbare din viata ta?

Bodo: Sunt putini prietenii mei care stiu ca m-am pocait. pentru mine este mai important sa vada schimbarea in mine ca om, decat sa le spun ca m-am pocait si comportamentul sa fie la fel. cati oameni nepocaiti au un comportament demn de urmat si invers?!

Iacob Emanuel: Ati fost la Concert lui Michael W. Smith de la Brasov?

Bodo: Mi-as fi dorit tare mult, dar am fost plecati  la Cahul, Rep Moldova, unde am avut un concert. Sotia a fost impreuna cu niste surori din Biserica

Iacob Emanuel: In final am sa te rog sa transmiti un mesaj tuturor vizitatorilor www.crestintotal.ro

Bodo: Le doresc tuturor fratilor si surorilor in credinta comportamentul lui Isus Cristos: curaj, rabdare, dragoste blanda, dragoste sacrificatoare, dragoste radicala, dragoste apriga, disciplina si CREDINTA

ASTEPT PARERILE VOASTRE

Bodo: Suntem curiosi ce impact are… Domnul sa binecuvanteze toate parerile si sa ierte ce nu e dupa voia Lui! Amin

Interviu realizat de IACOB EMANUEL, CrestinTotal.ro

 

 


 

 

din presa internaţională

Vizita unui misionar pune capăt așteptării de 20 de ani a unui om de a auzi Evanghelia

Dumnezeu l-a adus pe Aker și echipa lui de voluntari de la Biserica ”Southern Baptist” la un bărbat pe nume Solomon*  care trăia cu familia sa într-un sat izolat din munți. Aker a împărtășit cu Solomon Evanghelia și acesta imediat a crezut.

Dar cel mai uimitor lucru pe care Aker nu-l poate uita este ceea ce Solomon i-a spus după ce s-a pocait.

Solomon i-a spus lui Aker ”Cu douăzeci de ani in urmă, am înțeles în inima mea că undeva sus este un Dumnezeu. Dar nu știam nimic despre El. Deci m-am rugat în fiecare zi ca El să trimită pe cineva să îmi spună cine este El. Dumnezeu mi-a răspuns astăzi la rugăciune și tu ai fost trimis de El la mine.”

Aker a spus ”Aceasta a fost probabil cea mai frumoasă experiență misionară la care am participat. Nu am făcut nimic special… Dumnezeu a orânduit acel moment din timp.”

Imediat Solomon a început să spună la toți despre unicul și adevaratul Dumnezeu și foarte curînd șase persoane din satul său s-au convertit, printre care erau și soția și fetele lui Solomon. Medicul local a observat aceasta și l-a amenințat public pe Solomon că dacă nu încetează el va fi blestemat și în trei zile va muri. Solomon a refuzat să stea tăcut și după patru zile oamenii din sat au văzut că Solomon este viu, și au vrut să știe cum așa?

Aker spune că Solomon a spus la tot satul despre Isus. Într-o singură zi 80 de oameni și-au incredințat viața lui Isus.

Aker explică ”Acești oameni trăiesc cu frică în fiecare zi, fiind amenințați cu spirite rele. Orice fac ei… în ce direcție este casa, cînd se căsătoresc, ce mănîncă – totul este bazat pe faptul de a încerca  să mulțumească  spiritele rele.”

Faptul că Solomon nu a murit după cum a spus medicul, a uimit pe toți.

Patru ani mai tîrziu Dumnezeu l-a folosit pe Solomon în a aduce mai mult de 400 de oameni la credință. Acești oameni sunt din trei sate din apropierea satului lui Solomon. Trei biserici au fost plantate. Aker spune că Buna Veste se răspîndește acum în al patrulea sat.

” Am ajuns de la zero creștini … la 147 în doar cinci luni. Niciodată nu voi putea ajunge în toate satele – este imposibil…. de aceea trebuie să pregătim oameni creștini care să răspîndească Evanghelia la alții.

Dar nu doar sătenii lui Solomon au auzit despre Isus.

Aker admite ” Dacă mă intreba cineva acum cîțiva ani…ai crezut că Dumnezeu va face aceste lucruri? Aș spune da… cred că ar fi  făcut. Dar nu am văzut să facă. Eu  cred in mintea mea ca Dumnezeu poate face aceasta. Am crezut eu in inima mea că ar face? Atunci în trecut, sincer să fiu, aș spune că nu.”

“Dumnezeu l-a pregătit pe Solomon timp de 20 de ani…. Eu sunt mulțumitor lui Dumnezeu că mi-a permis să fiu parte din acestă lucrare.

* Numele au fost schimbate.

Sursa: www.christiantelegraph.com

 



 

 

“LA MULŢI ANI !”

de Marcus DUMITRU

Încep cu câteva exemple din cartea Daniel:

Haldeii au răspuns împăratului în limba aramaică: „Vecinic să trăieşti, împărate! (3:9)

Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului şi mai marilor lui, a intrat în odaia ospăţului, a luat cuvîntul şi a vorbit astfel: „Să trăieşti vecinic, împărate! (5:10)

Apoi aceste căpetenii şi dregătorii aceştia s'au dus cu mare zarvă la împărat, şi i-au vorbit aşa: „Să trăieşti vecinic, împărate Dariu!” (6:6)

Urarea de a trăi ani îndelungaţi îşi are originea în zorii omenirii, şi iniţial era vorba de mai mult decât de un număr finit de ani. Orice mare suveran dorea să dăinuiască veşnic şi dacă moartea îl ajungea din urmă, se îngrijea ca amintirea lui să dăinuiască. Dacă religia facilita asta, era ridicat la rang de zeu, sau mumificat, sau reîncarnat etc. Vorbesc în special de suverani pentru că ei nu aveau limitare în resurse şi eforturi pentru a încerca nemurirea cu orice preţ. Restul oamenilor aveau să se mulţumească cu mai puţin, după posibilităţile fiecăruia.

Aşa că "La Mulţi Ani" e o ambiţie mică şi umilă.

Ce e cel mai interesant e că acest vis al prelungirii zilelor, dacă se poate pentru totdeauna, pe care neamurile l-au visat, s-a făcut AIEVEA şi REAL prin revelaţie. Întâi iudaismul, apoi creştinismul, au arătat că viaţa veşnică e o realitate şi că nu este deloc greu de ajuns la ea. Prin Isus Cristos, ambiţia de odinioară de a trăi mulţi ani cu sănătate, a fost înlocuită cu fericirea vieţii veşnice, prin har.

De când am înţeles asta, mi se pare şi mie un pic ciudat să urez cuiva la mulţi ani. Mai departe decât o simplă formalitate, o sintagmă prietenească care se potriveşte evenimentului... cred că este expirată pentru mine, în omul cel nou. Nu îmi doresc mulţi ani pe pământ, în sensul că ştiu că bătrâneţea aduce cu sine multe necazuri şi neputinţe. Şi Pavel prefera să meargă "dincolo" că i-ar fi fost personal mai bine, dar se gândea şi la cei lăsaţi în urmă.

În Lege Dumnezeu promite celor care îl ascultă o viaţă lungă. În special porunca a V-a e însoţită de o făgăduinţă, aşa cum ştiu toţi copiii de pocăiţi: “ ca să fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ”. Proverbele lui Solomon de asemenea spun că înţelepciunea aduce viaţă lungă, pe când nebunia te omoară repede. Versetele despre aceasta sunt nenumărate.

Deşi Legământul cu poporul Israel este ceva special, nerepetabil şi neaplicabil Neamurilor sau Bisericii, ar fi să remarcăm totuşi că în mod general moartea e ceva rău iar viaţa lungă e ceva bun, o binecuvântare de la Domnul, nu numai pentru Evrei.

Aşa că în lipsă de altă aspiraţie, necredincioşii au toate motivele să îşi ureze "La Mulţi Ani". Însă noi, care am primit mai mult decât atât, mai are rost să vedem în mulţi ani pe pământ o formă de binecuvntare? Răspunsul este, oricum, DA! Moartea este cel mai ne-natural element din Creaţie, un intrus cu care trebuie să luptăm, şi este datoria noastră creştinească. Altfel, de ce am mai face orice pentru binele terrenal al oamenilor: Să moară de foame, de boli, de tristeţe... că oricum moartea nu contează, ci doar cum mori. NU?

Aici e o ciudăţenie a creştinismului: Este singura religie din lume care, în acelaşi timp este şi cerească şi pământească, care iubeşte şi cerul şi pământul, ca parte a planului lui Dumnezeu.

C.S. LEWIS zice că în creştinism este un paradox religios: în acelaşi timp iubeşte şi respinge naturalul. Spitalele creştine sunt exemple clare ale acestui paradox: "se luptă împotriva morţii cu toată sinceritatea, cu măiestrie şi calm, aşa cum ar face-o orice umanist secular, în timp ce se recunoaşte în tot timpul că moartea este şi spre bine şi spre rău, ceva pe care umanismul secular nici nu-l visează! Lumea, ştiind că toate comorile noastre adevărate sunt dincolo de mormânt, s-ar aştepta să fim mai puţin preocupaţi decât alţii despre ce se întâmplă în această lume, ca şi cum moartea nu ar fi importantă. Dar noi nu gântim aşa, pentru că îl urmăm pe Cel care a plâns la mormântul lui Lazăr - nu neapărat pentru că era mâhnit de plânsul Mariei şi al Martei, nici cum cred unii, din cauza lipsei lor de credinţă, ci pentru că moartea, plata păcatului, este chiar mai oribilă în ochii Lui decât în ai noştri. Natura pe care el o crease ca Dumnezeu, natura pe care şi-o asumase ca Om, zăcea acolo în faţa lui în ruşine şi putoare, mâncare pentru viermi. Deşi urma să o reînvie în următoarele clipe, El a plâns din cauza ruşinii morţii. Ca să îl să citez pe un profesor de-al meu care zicea: Şi asta ne aduce iarăşi la un paradox. Dintre toţi oamenii, noi suntem cei care aşteptăm cel mai mult de la moarte; şi totuşi nimic nu ne va împăca vreodată cu ea ... adică cu ne-naturalitatea ei." (C.S.Lewis-"Some Thoughts", articol publicat în ediţia "God on the Dock").

Mă simt în acelaşi gând şi eu, de aceea, voi continua să spun cu toată sinceritatea, la creştini şi necreştini, această formulă, ca o dorinţă de binecuvântare: LA MULŢI ANI, omule!
E un pericol cumva să căutăm să fim atât de "spirituali" încăt să uităm că si pământul este tot al Domnului, cu oamenii şi vitele, cu zilele şi anii?

 



 

Actualitatea misiunii - În Peru

 

O vară calmă - iulie 2010
Marcus şi Adina Dumitru

În această vară ne găsim singuri în San Fausto, fără familia Acatrinei care se află în România. Ne aşteptam să fim supra-aglomeraţi de responsabilităţi şi cu zilele pline. Însă din fericire în acest timp al anului satul pare foarte liniştit şi zilele trec uneori pe nesimţite. Uneori se face aşa linişte că se pare că am rămas singuri pe lume, doar noi cu jungla. Deşi după amiază avem timp de relaxare, realitatea e că avem săptămâna ocupată aproape complet de clasele de la şcoală. Curând începe sezonul de cules aciote şi oamenii deja sunt duşi la ogoare, să înceapă campania agricolă de vară-toamnă.

Drumul de întoarcere de la Lima a fost mult mai plăcut ca altă dată din cauză că s-au apucat de reparat părţile mai urâte de pe traseu. Aşa că în loc de 10 ore, am făcut doar 7 din  La Merced la  Puerto Bermudez. Am găsit orăşelul mai curat ca niciodată, decorat, pictat, cu drumurile toate reparate, cu ocazia celei mai importante sărbători din jungla Peruană: Sfântul Ioan Botezătorul, considerat patronul apelor... deci al Amazonului. Este o sărbătoare foarte mare, cu mâncăruri tipice, numite „juanes” (ioan-uri, mai pe româneşte), din orez condimentat şi carne, fierte, învelite în frunze aromatice, în formă de căpăţână. În felul acesta, se comemorează tăierea capului Botezătorului... şi se mănâncă pe plajă, lângă râu. Un pic ciudat, toată treaba aceasta, fiind clar o tradiţie catolică, impusă peste o junglă de oameni marginal catolici. În restul ţării unde oamenii pot fi consiteraţi majoritar catolici, sărbătoarea nu este atât de mare şi împământenită.

Când am ajuns în port am găsit barca ca nou-nouţă, căci am lăsat la cineva contract să îi schimbe smoala şi să o revopsească. Treaba a ieşit binişor, dar tot au rămas găurele ne luate în seamă şi se mai strecoară apă. Însă cealaltă barcă, mai mică, pe care o foloseam mai mult nu mai e utilizabilă. În ultimul drum cu ea s-a crăpat scândura din spate pe care stă motorul, şi intră multă apă din cauză că smoala a îmbătrânit. Aşa că va trebui să intre şi ea în reparaţii capitale. Între timp pomul tăiat în pădure pentru o canoe nouă se odihneşte căci nu am timp să mă ocup de el, nici drujbă să-l tai, nici apă în râu să scot canoa de acolo. Asta mă cam nemulţumeşte, dar trebuie să mă conformez cu situaţia.

Motorul ne-a făcut o surpriză tare neplăcută, căci de abia plecasem pe râu, şi s-a supraîncălzit imediat. Deşi plecasem cu el bine din port, cum am accelerat s-a stricat pompa de apă pentru răcire. Aşa că s-a oprit în mijlocul râului, cu fum ieşind pe toate părţile. Aveam barca plină cu lucruri, plus pasageri. Am rămas opriţi pe un mal, până s-a răcit motorul, l-am desfăcut şi am văzut că n-am ce să-i fac acolo pe loc. Adina a găsit o barcă să o ia înapoi spre Bermudez. Pe mine m-a remorcat altă barcă şi am ajuns şi eu mai târziu. Între timp Adina deja discutase cu vecinul nostru Juan să ne împrumute motorul lui ca să ajungem acasă. Aşa că am lăsat motorul stricat în locul motorului împrumutat, şi am ajuns până la urmă după amiază acasă.

A trebuit deci să mă întorc a doua zi să înapoiez motorul şi să îl repar pe al nostru. Din fericire am găsit repede problema, am avut şi piesa ca să o înlocuiesc, am fost la un atelier mecanic şi mi-am fabricat o piesă care îmi lipsea, şi am terminat destul de repede reparaţia, fără să mă coste mai mult de 20 de lei. Mecanicul de aici e tare priceput, m-a mai salvat din situaţii mult mai rele, însă mă lasă pe mine să mă ocup de toate detaliile, şi el doar mă învaţă ce am de făcut şi verifică dacă totul e bine. Aşa nu îmi iese reparaţia scump.

La San Fausto am găsit curtea foarte curată. Rosalia şi două din elevele noastre ne-au menţinut bine gospodăria. Aşa că ne-am instalat repede şi am trecut direct la treaba principală, predatul la şcoală. Majoritatea elevilor şi-au făcut temele, sau cel puţin au încercat să le facă, ceea ce e mulţumitor. Cine nu şi-a luat deloc timp să se preocupe de şcoală a fost Celestina, care tocmai născuse cu trei zile înainte să apărem noi. Deci am iertat-o pentru că am considerat-o în „vacanţă prenatală”. A născut în Bermudez, sub observaţia doctorului, după ce s-a chinuit o zi cu dureri. Copilaşul e un băieţel simpatic, un pic sub greutate, căruia i-a pus numele Adam! E al doilea Adam din zonă, după băieţelul Rosaliei. Se pare că dintre toate personajele biblice, cu Adam sunt cel mai familiarizaţi.

Am reluat şi religia la şcoală, şi am văzut că nu au uitat lecţiile învăţate până acum acest an. Am început să le explic creaţia omului celor de clasa întâi, şi stăteau foarte atenţi. Le explicam cum semănăm noi cu Dumnezeu, deşi Dumnezeu n-are trup. Este destul de greu de acceptat pentru ei că omul are duh în el cât timp e viu. Concepţia tradiţională e că omul se transformă în duh de abia după ce moare. Dar în Geneza 2:7 ni se arată tocmai că omul nu a devenit făptură vie până când Dumnezeu nu i-a suflat duh de viaţă în nările unui trup inert, făcut din ţărână.

La clasa celor mari a fost iarăşi interesant să văd entuziasmul lui Maniuco aflând că Dumnezeu le-a trimis mâncare din cer şi apă din stâncă israeliţilor din pustie. Se minuna şi se mira în acelaşi timp că aceşti oameni nu se încredeau încă în bunătatea şi puterea lui Dumnezeu manifestată deja de atâtea ori în favoarea lor. Şi să nu credeţi că i-am povestit încă de câte ori vor mai continua să facă acelaşi lucru, timp de încă 40 de ani. Sper să înţeleagă mesajul şi să îşi descopere singur aceeaşi stare de inimă ca a israeliţilor, ca să se poată pocăi de ea.

Acum, un lucru cu adevărat greu pentru noi e să fim ocupaţi zilnic 6 ore la şcoală şi când venim acasă de abia la ora 2 după masă, la noi încă nu e după masă căci trebuie întâi să facem ceva de mâncare, să mâncăm, şi de abia mult mai târziu devine „după masă” la noi. Ziua trebiue să continue pregătind lecţiile pentru următoarea zi. Cum am rămas doar noi doi, se simte destul de mult lipsa lui Liviu şi a Amaliei, care preluau o parte din ore. Ne gândim că într-un fel sau altul trebuie să găsim un profesor sau doi ca să le delegăm o parte din responsabilitate. Dar dacă nu e un misionar ca noi care lucrăm voluntar, o sa trebuiască plătit lunar. Elevii noştri nu o să aibă poate niciodată banii respectivi, deci tot noi suntem responsabili să găsim finanţele şi pentru asta.

Deocamdată n-am ajuns la Amambay şi încă nu am reluat învăţătura cu familia Puniro. Ne-am văzut cu unii din ei şi ştim că sunt bine. Urmează să ne punem de acord cum continuăm, şi unde vom face pe mai departe studiul.

Acum că am revenit în sat, Rosalia a început iar să ne viziteze duminicile, ca să mă ajute la traduceri şi să recapitulăm din Biblie lucrurile pe care le-a mai uitat. Vedem că e bine cu sănătatea, dar va trebui să meargă anul acesta la Lima iar la control pentru a verifica în ce stare se mai află, dacă pastilele îşi fac efectul. Deja am făcut câteva aranjamente pentru ca un frate creştin de la spital să se ocupe de programarea consultaţiilor şi analizelor, depinde doar să îl anunţăm când o ducem pe Rosalia.

Din fericire nu a mai rămas multă treabă de făcut pe lângă casă, majoritatea lucurilor importante am reuşit să le facem deja cu Liviu şi Amalia înainte să plece în România. O singură treabă ar fi urgentă, şi anume să dau jos toate panourile solare de pe casă să le verific şi să le curăţ, căci nu prea îşi mai fac treaba bine. Asta e o treabă destul de complicată şi nu o pot face singur, dar Macedonio mi-a zis că ar avea un pic de timp să vină să mă ajute. Şi el în Buenaventura e în aceeaşi situaţie ca şi noi, doar că şi mai ocupat, cu mai multe ore la şcoală, iar Nita cu grădiniţa. Ines a trecut de primul trimestru de sarcină, i-au trecut greţurile şi deocamdată sunt bine cu Gregorio, ajutându-l pe Macedonio în Buenaventura, dar vor trebui să iasă iarăşi la Lima pentru a se ocupa de această sarcină.

Mulţumim lui Dumnezeu deci pentru zile liniştite, pentru o vară domoală şi rutinară, care sperăm să continue aşa. E adevărat că în general cuvântul rutină e asociat repede cu plictiseala. Dar noi am sperat mult timp să avem parte şi de vremuri fără agitaţie, fără probleme, fără tristeţe, în care să putem să ne ocupăm în linişte şi pace de învăţătura Cuvântului, pas cu pas, într-un cadru organizat. Totuşi de multe ori, asemenea perioade au fost repede curmate de tot felul de probleme, căci potrivnicul nostru, Diavolul, nu este mulţumit când Împărăţia lui Dumnezeu avansează.

Aşa că rugaţi-vă pentru noi, pentru sănătatea noastră trupească şi spirituală, pentru poporul aşeninka, pentru elevii noştri, pentru tot felul de nevoi practice precum lucrurile care se strică şi mereu trebuie reparat câte ceva. Vă mulţumim mult că datorită donaţiilor multora dintre dumneavoastră, putem continua aici, schimbând şi mişcând lucruri de care altădată nu-i păsa nimănui. Şi toate acestea ştim că vin de la Dumnezeu care vrea ca nici unul să nu piară ci să vină la cunoştinţa adevărului.

Cu drag, din Peru,   Marcus şi Adina Dumitru

 


 

Actualitatea muzicală

CÂNTECUL – FACTOR UNIFICATOR AL SPIRITUALITĂŢII ROMÂNEŞTI:

LIMBA, RELIGIA, CULTURA, ÎNVĂŢĂMÂNTUL ŞI ARTA

de Drd. Nicolae VICOL

În cronicile şi scrierile începuturilor noastre de istorie culturală, ideea călăuzitoare este cea a latinităţii noastre, idee care străbate şi domină, de altfel, întreaga literatură istorică (Breazul, p. 20-30 passim), încă din veacul al XV-lea, când Laonikos Chalkondyles constata că suntem aşezaţi pe aceste locuri cu limbă şi obiceiuri romane. Astfel Miron Costin citând pe Toppeltin redă un episod din viaţa poporului daco-roman, o înmormântare, unde trâmbiţa constituia un element important în desfăşurarea ritualului. Acest aspect a motivat nu numai scriitori români dar şi străini să recunoască originea latină a poporului român.

Teologul ortodox Dan Zamfirescu accentuează că transmisiunea culturală se face potrivit cu puterile de asimilaţie şi creaţie ale acestei lumi, şi se îmbină cu expresia originală a sufletului autohton, care poate aduce un element nou, citându-l pe Nicolae Iorga referindu-se la cronicile noastre ,,în care este o mult mai frecventă judecată creştină asupra istoriei decât în cronicile bizantine ce nu respiră întotdeauna un duh de credinţă şi piozitate şi o înţelepciune de natură biblică, pe care o găsim la cronicarii noştri“ (Zamfirescu, 1992, p.102).

Reforma creştinismului a constituit un veritabil suport de structurare şi formare a naţiunilor şi respectiv a spiritualităţii acestora. Sunt puse în valoare identităţile de limbă, cultură şi artă. Traducerea germană a Bibliei realizată în 1522 de Martin Luther este numită ,,verniculară“, adică, într-o limbă populară (Talpoş, 1999, p. 36).

În ţările române ,,traducerile textelor bisericeşti în limba română s-au făcut sub influenţa propagandei luterane şi calvine“ (Revista ortodoxă, nr.1-2, 1998, pg. 37), pornind de la cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care spune: “ (Ibid. p. 37-38). Cam în aceeaşi perioadă se structurează la români şi cele ,,două culturi muzicale: 1) populară şi 2) a clasei stăpânitoare care la început era: - a) muzica legată de cultul creştin, iar apoi - b) din sec. al XV-lea, muzica de curte. Muzica de cult este strâns legată de cultul creştin care s-a oficiat cel puţin în sec. al X-lea în cele două limbi oficiale de cult: latina şi greaca cu felul de cântare gregorian şi bizantin“ (Ciobanu, 1976, p. 9- 59 passim). Muzica de origine bizantină a fost şi a rămas muzica de cult a românilor de rit ortodox. Au început să apară cântecele spirituale: colindele şi cântecele de stea. Cântecul popular propriu zis, ca şi muzica populară în general, cuprinde creaţie autentic populară şi creaţie a oamenilor de cultură. Creaţia de la oraş capătă nuanţă occidentală.

Adevăratul lăcaş de cultură a rămas totuşi Biserica, deoarece ea a promovat valorile morale, religioase, de limbă, culturale şi chiar artistice în care este cuprinsă şi muzica. Biblia a constituit motiv pentru învăţătură, şi pe feluritele metode de studiu ale Bibliei s-au constituit şi instituţiile de învăţământ de toate gradele. Muzica bisericească a reprezentat de asemenea leagănul învăţământului muzical constituit prin decret de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care a înfiinţat Conservatorul de muzică. Învăţământul muzical de la Suceava a oferit în preajma anului 1511 manuscrise ,,cirilice cu cuvinte slave şi greceşti puse pe note bisericeşti pentru cântare“. Scris-cititul muzical a fost predat în învăţământul cântărilor bisericeşti din Principate prin sistematizarea în manuale, a mici ,,gramatichii muzicale“.

În concluzie, epoca feudală a muzicii româneşti reprezintă o etapă de acumulări, de dezvoltare a folclorului şi a muzicii religioase, de pregătire a formelor muzicii profesioniste care va apărea în secolul al XIX-lea. Tendinţa globalizatoare grecistă printr-o liturghie şablon bizantină ridicată la rangul de normă bisericească, s-a dovedit a fi greu de suportat de către diversele culturi ale popoarelor creştinate, indeosebi al celui român care are o pronunţată structură latină. Iată încă o dovadă a faptului că noosul etnic nu poate fi încadrat în paradigme globalizatoare. Cântecul, având un pronunţat rol educaţional, fiind întrebuinţat în mod constructiv, poate contribui substanţial la aşezarea caracterelor pe făgaşul bun în realizarea unei societăţi sănătoase, pregătită pentru o etnoglobalizare pozitivă. Este o atmosferă cu totul minunată, cerească, în preajma sărbătorii Naşterii Mântuitorului, când colindele şi cântecele de stea crează o stare de pace, de ,,bunăvoire“ (Ev. Luca 2:14), în contrast cu atmosfera de război creată numai după câteva zile, în preajma Anului nou, când ritmuri asurzitoare de tobe şi megabas - ale unei aşa-zise muzici moderne -, însoţite de infernalele bubuituri şi pocnituri de petarde, pregătesc parcă lumea pentru cataclismul păcatului. Parafrazând o veche zicătoare, am putea concluziona că rolul muzicii este unul definitoriu; Spune-mi ce muzică îndrăgeşti, ca să-ţi spun cine (şi ce) eşti!

 

Concluzii

 

Este evident faptul că există o discrepanţă socio-economică între poporul român şi aşanumitele ,,popoare ale succesului“. Dar există diferenţiere şi între români. Cauza principală pare să fie în zona culturii, care, în plan societal românesc este deficitară. Pericolul deteriorării cadrelor noologice specific româneşti ar conduce la o etnoglobalizare negativă, ceea ce ar favoriza accentuarea discrepanţei.

Educaţia culturală, în special cea religioasă, ar putea fi direcţionată şi pentru români potrivit modelului normativ biblic, dar cu forma de abordare a etnoglobalizării pozitive, cu relevanţă în planul dezvoltării sociale bazată pe hărnicie, pe cumpătare, pe altruism; într-un cuvânt pe iubire. Capitalul simbolic al creştinilor români poate fi convertit cu eficienţă sporită în bunăstare, printr-o educaţie moral-culturală şi religioasă în acord cu spiritul învăţăturii biblice, cu structura sufletului românesc, având ca fundament cadrele noologice specific româneşti. Cunoaşterea caracterului lui Dumnezeu reprezintă temelia pe care trebuie să fie aşezată educarea caracterului uman, necesar unei etnoglobalizări pozitive reprezentată de Biserică. Nu unirea indivizilor şi popoarelor sub autoritatea unui lider religios, ci unirea sufletelor, respectiv a diversităţii conştiinţelor oamenilor sub autoritatea lui Dumnezeu, unire care să se reflecte în comportamentul fiecărui individ potrivit normelor Iubirii, minunat ilustrate de Domnul Iisus: ,,Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii“ (Mat.7:12). Noosul popular românesc a transpus porunca Domnului Iisus, pentru însuşirea mai corectă şi trăirea mai intensă, în zicătoarea ,,Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face“. Poezia şi cântecul au avut întotdeauna un rol educaţional deosebit de important pentru toate popoarele şi pentru poporul român, cântecul îndeosebi fiind un important cadru noologic, un mângâietor şi alinător al dorului, dar şi instrument de înnobilare a conştiinţelor. Psaltirea tradusă în dulcele grai românesc a constituit abecedarul abecedarului românului, ospitalitatea românească înmănunchind virtuţile sufleteşti dobândite prin adăparea din nesecatul izvor al iubirii şi înţelepciunii dumnezeieşti revelate nouă, cea mai dragă creaţie a lui Dumnezeu.

Într-unul din momentele sale de sublimă revelaţie, Emil Cioran vede identificarea omului în şi prin Dumnezeu, aceasta constituind esenţa existenţei umane. Cu adâncă reverenţă, Cioran se destăinuie: ,, … Mă înţeleg bine numai prin imaginea mea despre El. Cunoaşterea de sine numai aşa are un rezultat şi un sens. Cine nu se gândeşte la El, rămâne străin sie însuşi. Căci Dumnezeu este singura cale de autocunoaştere, iar Istoria universală – rescrierea formelor Lui“ (Cioran, 1995, p. 129).

Aşadar, în condiţiile etnoglobalizării, atenuarea discrepanţei sociale din spaţiul geografic românesc, dar şi cel care se întrevede la nivelul Uniunii Europene, se poate realiza printr-un proces educativ de autocunoaştere, de cunoaştere a spiritualităţii româneşti în cadrul căreia personalitatea românului poate fi mai eficientă. Educaţia culturală, cea religioasă creştină specifică poporului român, realizată de către profesionişti pregătiţi în mod deosebit la nivel universitar, poate constitui una dintre cele mai eficiente pârghii în dezvoltarea comunitară din cadrul etnoglobalizării pozitive. Este o responsabilitate cu totul deosebită pe care o are intelectualitatea acestei generaţii româneşti în procesul revitalizării şi conservării cadrelor noologice naţionale, factor determinant în rezistenţa faţă de etnoglobalizarea negativă.

 

 


 

Actualitatea credinţei

O istorie incredibilă a unei comunităţi din BER - de Cornel Dragomir

DUMNEZEU FACE MINUNI CÂND VREA SĂ BINECUVÂNTEZE PE CINEVA ...

În anii 1977-1980 la Vălenii de Munte doreşte să-si construiască o casa de vacanţă o persoană cu numele Pană Eleonora, avocată de fel din Bucureşti, care se dădea drept credincioasă, şi promite că va da pentru Adunarea locală a BISERICII EVANGHELICE ROMANE, ce funcţiona în altă locaţie care era neîncăpătoare, parterul casei pe care dorea să o construiască .

La vremea respectivă conducerea de la Uniune a consimţit şi se porneşte la acţiune; fraţii din Ploieşti, de bună credinţă, sunt antrenaţi şi implicaţi şi ei în această lucrare MIHALCEA CONSTANTIN, CRISTESCU EMILIAN, DOROBANŢU ION, TRANDAFIR DANIEL si alţii. De costrucţie s-a ocupat în mod special fratele MIHAI DUMITRU, care a pus suflet, patimire şi sănătate pe altarul construirii; era foarte atent, îmi aduc aminte, la cât ciment s-a pus şi cât nisip, ca să nu se greşească reţeta betonului. Pentru o construcţie trebuia şi cineva care să administreze toate lucrurile, să asigure masa celor care veneau să lucreze, uneori erau şi 30 de fraţi la masă, aşa că intra in acţiune şi sora MIHĂILĂ ELENA, care punea mult suflet ca toate lucrurile să fie bine făcute şi toţi să fie multumiţi. Toate au fost bune pănă când casa a fost gata. Atunci propietara a început să se poarte altfel, a făcut pe supărata că banii nu au fost cheltuiţi bine, că s-a cheltuit prea mult, că nu sunt acte, etc. Pretexte... Cum se putea justifica o masină de nisip pentru care nu se putea obţine factură ca azi? Şi multe altele. Ea se gândeşte bine şi îi convinge pe fraţii de la Uniune că ea are bune intenţii, dar mai avea de făcut câte ceva pe la casă şi ar fi bine dacă ar putea beneficia de serviciile credincioşilor, ca ei să lucreze "ca pentru DOMNUL"... apoi vine la Vălenii de Munte însoţită de fraţii de la Uniune, cheamă din sfatul local de fraţi 3 dintre membri şi încearcă să-i convingă de bunele ei intenţii, spunând că vrea să-şi facă şi o piscină în apropierea casei, deci lângă spaţiul unde avea sa fie Adunarea.

Duhul Domnului nu consimte prin fraţii prezenţi şi ea pleacă cu afirmaţia şuierată printre dinţi ,,NU VREŢI ADUNARE ESTE VINA VOASTRA”, aşa că toată acţiunea intră într-un con de umbră. Ba încă , femeia îi învinuieşte pe credincioşi că "i-ar fi mâncat banii".După un timp, auzind istoria acestei case, un credincios de curînd întors la Dumnezeu a rostit înaintea tuturor acest cuvât: "pentru că s-a purtat aşa cu credincioşii, casa aceasta va fi ori a unui credincios, ori a Domnului, ca adunare". Nu după mult timp, aceasta femeie- aşa-zisa "soră"-, domnişoara Pană, decedează în condiţii necunoscute în apartamentul ei din Slobozia. Rămâne să administreaze casa fratele ei, care mai face şi el ceva prin casă şi curte. Anii trec, se imbolnăveşte, moare şi el, rămânând moştenitori doi nepoţi şi un frate vitreg; aceştia nu se înţeleg la împărţirea moştenirii şi ajung în instanţa de judecată; se judecă mai mulţi ani, dar fară prea multe rezultate şi, în această situaţie, Tribunalul din Slobozia hotărăşte ca bunurile nevândute să fie scoase la licitaţie. Casa din Vălenii de Munte este dată unui Executor Judecătoresc. După aproape 3 ani de aşteptare, nu vine nimeni la licitaţie. Cine se interesa de casă, vedea că aceasta purta numarul  poştal 13 şi se află vis-a-vis de cimitirul orasului. Vecinii spuneau despre aceasta casă că ar fi blestemată de pocăiţi. Conform legii, preţul scade vertiginos şi asfel informaţia despre faptul că era de vânzare casa, o aveam dar nu gândeam niciodată că aş putea fi eu propietar. În una din acele zile de august, din 2007, a venit la serviciul unde lucram, fiul unui frate din adunare şi mi-a spus: ,,NU VREŢI SĂ VĂ INTERESAŢI DE CASA ACEEA A AVOCATEI, CĂCI ESTE LA UN PREŢ BUN?”.

La pauza de masă, am mers acasă şi am discutat acest lucru cu soţia, am venit în faţa DOMNULUI cu această informaţie şi ne-am rugat: ”DOAMNE,DACĂ ESTE VOIA TA,TE RUGĂM SĂ FIE TOATE LUCRURILE CLARE PENTRU A PUTEA FI CUMPARATĂ CA LOCUINŢĂ DE FAMILIE “.

In aceaşi zi, am mers la unul din executorii JUDECATOREŞTI, al cărui birou  ştiam unde se află; mai erau încă doi în oraş, dar când DOMNUL conduce căile cuiva, suntem conduşi chiar la ţintă. Dosarul se afla la acest executor, care mi-a spus toate condiţiile şi situaţia în care se afla dosarul ce privea casa .

Urmatoarea licitaţie avea să se ţină pe data de 3 octombrie 2007, zi care, de fapt, avea să fie ziua cand am devenit proprietar al casei: casă cu două etaje, centrală, cu gaze, teren de 4000 mp, cu gazon şi livadă la un preţ de apartament cu patru camere.

Am stat înaintea DOMNULUI şi am întrebat cu ce sunt eu mai bun decat alţii, care au dorit să o cumpere. Cred şi acum că această casă are o destinaţie de excepţie, pe care şi eu sunt dator să o adopt (folosesc) pentru o cauză, prin care să fie DOMNUL BINECUVÂNTAT. Asfel, cred că nu putem uita ce mare bine ne-a făcut nouă DOMNUL.

EL FACE MINUNI ŞI ASTAZI!

DE CE CU MINE, EU NU ŞTIU, DAR CRED CĂ EL ŞTIE , POATE DIN CAUZA BUNICILOR, PĂRINŢILOR, EL ŞTIE CU SIGURANŢĂ! Dorim să ne ridicăm şi noi, cît vom putea, la nivelul dorit de EL.

Cu sinceritate şi dragoste,

familia DRAGOMIR Corneliu şi Aurelia, împreună cu cei patru copii cu care a găsit DOMNUL să ne binecuvânteze şi să ne umple casa:  NATALIA, DIANA, LOYSS şi MARKUS.

Maranata, Domnul nostru vine!


ACTUALITATEA MEDICALĂ

http://www.vindecator.com/msg-aroma-care-te-imbolnaveste/

MSG – Drogul din alimente

Amatori

Te-ai intrebat vreodata…

De ce  alimentele cumparate sunt  mai gustoase decat cele de casa ?

De ce mancarea de acasa n-o egaleaza niciodata la gust pe cea de la fast-food ?

De ce sunt atat de gustoase mezelurile, desi sunt facute doar din cateva resturi de carne?

De ce sunt atat de “bune” unele alimente, incat atunci cand le manaci, pur si simplu NU te mai poti opri ?

Raspunsul este simplu:

Producatorii mezelurilor/cipsurilor/supelor la plic/condimente-lor si alimentelor de la fast-foodadauga intentionat un “E” care sa ne pacaleasca papilele gustative si creierul.

Despre ce “E” este vorba ?

Monoglutamatul de Sodiu (MSG) sau E621

Monoglutamatul de Sodiu(E621) face ca un salam, obtinut din fie ce resturi de carne pe care oricine le-ar arunca la gunoi, sa fie un aliment atat de gustos incat sa nu pe mai poti opri din mancat. Ti se pare ca acel aliment este irezistibil de bun.

Mai mult decat atat, te face sa iti doresti sa mananci acel aliment si maine si poimaine si apoi in fiecare zi – ITI DA DEPENDENTA.

Aroma din MSG se numeste “Umami” sau “Al cincilea gust”. Odata ce papilele tale gustative simt acest gust, transmit creierului o sensatie de placere si euforie, motiv pentru care incepi sa mananci din ce in ce mai mult si simti ca nu te mai poti opri.

Oamenii care consuma regulat alimente care au MSG adaugat, ajung sa dezvolte o asa mare dependenta de alimente, incat mancatul devine pentru ei principala satisfactie in viata.

Paradoxul este ca acesti oameni sunt nevinovati pentru starea lor. Ei sunt doar victimele unei manipulari la nivel biochimic, care are printre scopuriimbogatirea producatorilor si indobitocirea consumato-rilor.

Partea si mai proasta este ca acest “E” nu numai ca da dependenta, ci este si extrem de DAUNATOR pentru organismul uman.

Vorbim despre efectele daunatoare dupa ce vizionezi reportajul de mai jos, ca sa intelegi mai bine cum stau lucrurile:

Stiintific vorbind MSG-ul este un aditiv alimentar (“potentiator de gust”) format din 79% Acid Glutamic si 21% Sodiu.

Daca sodiul NU reprezinta un pericol pentru sanatate,acidul glutamic sintetic este, asa cum spune Dr Russell Blaylock, “o otrava mai rea decat nicotina si alcoolul, dar care se gaseste din abundenta in bucatariile fiecaruia dintre noi” .

Acidul glutamic e un aminoacid necesar omului care se gaseste in mod NATURAL in organism: in sange, in creier sau in laptele mamar, dar si in unele alimente: in oua, rosii, soia, in seminte, ciuperci, in branza, in peste etc.

Pana aici nicio problema, INSA cand acidul glutamic es-te SINTETIC – obtinut de oameni prin procese chimice  - el devine otrava curata pentru organism, dar in special pentru creier. E de inteles ca in MSG se gaseste 79% Acid Glutamic SINTETIC (deci daunator).

Ce boli provoaca ?

Desi se fac eforturi imense pentru a ascunde si a minimaliza efectele daunatoare ale MSG-ului, studiile arata CLAR ca aceasta substanta este una deosebit de daunatoare pentru sanatate.

Conform oamenilor de stiinta, Monoglutamatul de Sodiu poate provoca o multime de boli:

* Creierul – principalul organ afectat

“Ne prajeste neuronii”

MSG – ul e clasificat ca excitotoxina sauneurotoxina, deoarece excita neuronii atat de tare incat ii distruge – si de aici deriva o serie de boli si dezechilibre ale creierului:

- Bolile Alzheimer si Parkinson

- Hiperactivitatea si deficitul de atentie la copii(ADHD)

- Autismul si Epilepsia

- Atacurile de panica si Migrene

- Oboseala cronica, si nu in ultimul rand…

- Depresia si tuburarile de comportament: Dr. Blaylock a demostrat in cartea “Exitotoxinele: Gustul care ucide” ca MSG-ul, nu numai ca provoaca o gramada de boli de creier, dar are si un efect devastator in comportamentul de zi cu zi al oamenilor, din cauza ca creeaza dezechilibre puternice in hipotalamus.

Asadar, ai toate sansele sa devii o persoana deprima-ta, iritata, stresata si obosita cronic, daca in dieta ta zilnica se gaseste MSG(si se gaseste garantat daca mananci la fast-food si consumi alimente procesate) .

* In ce alte moduri te afecteaza MSG-ul?

- Afecteaza Glanda Pitulara - care este responsabila pentru buna functionare a celorlalte glande din organism. Astfel ca, MSG-ul deregleaza intreg echilibrul hormonal al organismului: si de aici – o reactie in lant care va afecta sanatatea intregului organism.

- Duce la OBEZITATE: din doua motive:

1. Strica echilibrul hormonal al organismului – deoarece afecteaza glanda pitulara.

2. Creste cu  40%-50% apetitul  - cel putin asa arata studiile. Pofta de mancare creste deoarece se dezechilibreaza mecanismele naturale care ne dau pofta de mancare. Astfel ca,  MSG-ul te va face sa-ti doresti sa mananci din ce in ce mai mult, chiar daca nu ai nevoie.

Afecteaza vederea: studiile arata ca un consum excesiv de MSG duce in timp la scaderea vederii la distanta - Miopia

- Provoaca hipertensiune – deoarece are un efect vasoconstricor asupra sistemului cirulator (ingusteaza vasele de sange).

Mai mult decat atat…

Pe langa ca este foarte periculos pentru sanatate si provoaca atatea boli, MSG-ul da si DEPENDENTA. – Acesta este si unul din principalele motive pentru care producatorii il introduc in alimente.

Cum ne ferim?

Probabil acum te intrebi, cum ai putea sa te feresti de efectele daunatoare ale acestui E621 ?

Foarte simplu:

Citiţi eticheta!!!

Daca obisnuiesti sa nu citesti eticheta, este timpul sa-ti faci un obicei nou cand mergi la cumparaturi.

Pentru a te feri de efectele daunatoare ale MSG-ului si a nu deveni dependent de alimentele procesate,este ESENTIAL sa citesti eticheta alimentelor pe care le cumperi.

Partea proasta este ca… producatorii de alimente nu sunt prosti. Ei nu au niciun interes ca TU sa stii ca alimntele pe care le cumperi sunt injectate cu un “E” care pe langa ca te imbolnaveste, iti da sidependenta. Din acest motiv producatorii folosesc denumiri alternative pentru MSG  prin care incearcasa ne ascunda faptul ca alimentele care ei le vand contin acest aditiv.

Partea buna e ca poti afla mai jos denumirile care mascheaza faptul ca un aliment contine MSG:

Alimentele care au inscrise pe etichete urmatoarele ingrediente contin INTOTDEAUNA MSG:

- Glutamat

- Glutamat de sodiu

- Aroma de fum

- Potentiator de aroma

- Gelatina

- Extract de drojdie

- Acid Glutamic

- Potentiator de gust

- Glutamat Monosodic

- Proteina vegetala hidrolizata

- Cazeinat de Sodiu

- Arome naturale

- Cazeinat de calciu

-Proteine texturate

- E621

- Aroma naturala de pui, vaca sau porc

Si eu ce mai mananc ?

1. Cea mai buna alegere o reprezinta intotdeauna HRANA VIE.

2. Alege intotdeauna alimentele de casa in locul celor din comert!

3. Citeste eticheta si alege alimentele fara “E-uri” si cu termen de valabilitate scurt.

4.  Consuma cat mai putine alimente procesate: dulciuri, supe la plic, cipsuri, mezeluri, sosuri cumparate, condimente procesate si sucurile racoritoare.

5. Renunta pentru totdeauna la Junk-Food:

Mancarea de tip Fast-Food are de obicei un continut ENORM de MSG, de aceea este si atat de buna incat iti da dependenta !

Sănătate!

APA ŞI ASPIRINA

din presa internaţională

De retinut :

Timpul corect pentru a bea apa va imbunatati  eficacitatea ei pentru corpul uman.

-  Doua  pahare  de apa imediat dupa trezire, ajuta la activarea organelor interne.

-  Un  pahar  de apa - 30 de minute inainte de o masa ajuta digestia.

-  Un  pahar  de  apa inainte de a face baie. Ajuta la scaderea tensiunii sanguine.

-  Un  pahar  de  apa  inainte  de  culcare.  Ajuta la evitarea  unui atac cerebral sau de cord.

Trimite, te rog, acest mesaj celor pe care ii cunosti...


Rolul unei aspirine


Recomandarile urmatoare se inscriu in acea minoritate a informatiilor difuzate pe internet pe care e bine sa le luati in considerare si, mai cu seama, sa le respectati.
Cand am avut crizele cardiace, medicul care mi-a acordat ingrijirea de urgenta m-a intrebat daca luasem aspirina dupa ce simtisem durerea toracica. I-am raspuns ca nu aveam aspirina acasa. Si-atunci, mi-a dat urmatorul sfat: in orice casa, in special daca cel putin unul dintre membrii familiei este in varsta de peste 60 de ani, trebuie sa existe macar un flacon cu aspirina. Bineinteles ca pastilele trebuie sa fie la indemana, ca sa poata fi luate, fara intarziere, de indata ce  survine durerea in piept. Concentratia enzimelor specifice indica faptul ca mi-as fi putut pierde viata daca n-as fi ajuns la timp la spital.
IN CONSECINTA: daca nu aveti aspirina acasa, cumparati un flacon si tineti-l intr-un loc accessibil. Dumnezeu stie daca o asemenea masura poate face diferenta intre viata si moarte.
Atentie! Exista si alte simptome de atac de cord, insotite de durere in bratul stang. Trebuie sa aveti in vedere si instalarea unei dureri intense in maxilarul inferior, aparitia varsaturilor si a transpiratiilor abundente, care nu mai sunt doar niste simptome banale.
Detaliu: In timpul unei crize cardiace, e posibil ca, la inceput, sa nu simtiti acea durere in piept; 60% dintre oamenii care au avut o criza de inima in timpul somnului nu s-au mai trezit niciodata. Cu toate acestea, o durere in piept va poate trezi dintr-un somn profund. Intr-un asemenea caz, luati imediat in gura doua aspirine, lasati-le cateva clipe sa se umecteze pe limba si inghititi-le apoi cu putina apa. Apelati fara intarziere serviciul de ambulanta, Politia sau Pompierii, spuneti "criza cardiaca" si informati ca ati luat doua aspirine. Asezati-va pe un scaun sau un fotoliu si asteptati sa soseasca ajutorul solicitat.

FII VIGILENT!
Un cardiolog afirma ca daca fiecare dintre cei care primesc acest mesaj ar informa alte 10 persoane, o viata va fi, cu siguranta, salvata. 

EU MI-AM FACUT DATORIA!

SPER CA SI TU VEI PROCEDA LA FEL
!

 



 

LEACURI DE PACALIT IARNA...


Costa mai nimic si va fac rezistenti, frumosi, veseli si sanatosi. Sunt retetele cele mai eficace pentru zilele reci. Va prezentam proceduri naturale,remedii cu plante si alimente, sugestii si mici secrete, precum si un grafic pentru raceala, care sa va faca bine in 6 zile

I. Intaritoare pentru imunitate
Transpiratii la baia de aburi Pe vremuri, mai fiecare oras romanesc avea o baie comuna de aburi, loc de intalnire saptamanala, mai cu seama pentru barbati. Fara explicatii stiintifice, ei simteau ca, mai ales iarna, caldura umeda le face bine la sanatate. Un adevar confirmat astazi de stiinta: temperaturile ridicate nu activeaza doar circulatia, ci in acelasi timp stimuleaza si formarea de celule imunitare. Excitatia produsa de aerul fierbinte pe mucoase ajuta mai ales la respingerea virusilor racelii. Cand mucoasele sunt puternic irigate cu sange, virusii nu se pot fixa pe ele atat de usor.

Domnia papucilol
Cat stati acasa, incaltati-va neaparat cu papuci caldurosi. Picioarele reci declanseaza guturaiul, afirma cativa cercetatori britanici de la „Common Cold Center“, de pe langa Universitatea Cardiff. In cadrul studiului lor, participantii care faceau bai reci la picioare contractau de doua-trei ori mai frecvent o viroza decat restul subiectilor. Explicatia este urmatoarea: scaderea temperaturii blocheaza activitatea leucocitelor, care combat virusii.

Traiasca iaurtul! Produsele lactate naturale, nepasteurizate, cu bacterii probiotice, intaresc „politia intestinala“, cu care corpul se apara singur impotriva germenilor patogeni. Iaurtul creste proprietatea anumitor celule de a digera microbi si ajuta la formarea de celule imunitare. Cu o conditie: sa fie consumat zilnic. Este important sa folositi mereu acelasi tip de iaurt (kefir, lapte acru), intrucat producatorii intrebuinteaza culturi bacteriene diferite.

Kiwi si mango
Pentru combaterea infectiilor, corpul nostru consuma cantitati mari de zinc si vitamina C. De aceea, in cursul iernii, este necesar sa-i aprovizionam regulat depozitele.. Kiwi contine foarte multa vitamina C. Mango ne pune la dispozitie zincul. Va propunem o masura profilactica absolut delicioasa: taiati in bucati mici un mango si doua kiwi si zdrobiti-le pana obtineti o crema pufoasa. La sfarsit o puteti indulci cu putina miere.

Paine cu usturoi
O capatana de usturoi ne apara, cu adevarat, de infectiile gripale? Pana ce oamenii de stiinta vor ajunge la un consens, cercetatorii britanici au descoperit ca fanii usturoiului sufera mai rar de tuse si guturai. Iar daca se imbolnavesc totusi, raceala lor trece cu trei zile si jumatate mai repede decat a celorlalti. Pentru a preveni imbolnavirea, e nevoie sa mancati usturoi zi de zi, minimum trei saptamani, cel mai bine taiat marunt si presarat pe o felie de paine unsa cu unt. Un amanunt important: numai usturoiul crud are acest efect.

II. Stimulente pentru suflet
Pete de culoare
Iarna poate fi deosebit de cenusie. Nu doar norii si ploile care tin locul zapezii incetoseaza culorile peisajului, ci si creatorii de moda, care imbraca femeile in negru si tonuri de gri. Pentru a lupta cu depresia, psihologii ne sfatuiesc sa ne inveselim macar casa, cu pete de culoare, alegand covoare sau pleduri in nuante vii si impodobind incaperile cu flori. Culorile exercita o influenta puternica asupra starii noastre de spirit: cele mai multe perceptii senzoriale ajung la creier prin intermediul ochilor. Tonurile cromatice aducatoare de fericire sunt: rosul (ne face activi), portocaliul (ne insenineaza) si galbenul (sporeste optimismul).

Mancati iute si piperat Nu acrul ne stimuleaza, ci iutele.
Condimentele cum sunt ardeiul iute, piperul de Cayenne si hreanul lasa in urma lor, in gura, mici impulsuri dureroase. Creierul reactioneaza la ele, comandand organismului sa-si fabrice propriile analgezice, care induc totodata sentimentul de bine interior. Specialistii numesc acest fenomen „Pepper-High-Effect“ (efectul euforizant al piperului). Sugestie: taiati cativa ardei iuti in sosul pentru spaghete sau preparati-va un sos mexican Tabasco , amestecand suc de rosii cu ardei iuti, sare, otet si alte condimente, dupa gust. Daca la prima incercare l-ati nimerit prea iute, potoliti-va arsura de pe limba cu iaurt, lapte, banane sau inghetata.

Placerea de a mirosi
Aromele proaspete actioneaza asupra noastra la fel ca o baie fierbinte, dupa o zi obositoare, insa mult mai rapid. Moleculele infinitezimale patrund in nari, fiind conduse prin 20-30 milioane de celule olfactive direct in centrul senzorial. Cele mai bune stimulente olfactive se gasesc in toate magazinele: scortisoara, lamaile si menta.

Atipeala care incarca bateriile
Somnul scurt de dupa-amiaza, care ar trebui sa dureze in jur de 30 de minute, este un fel de portie de hibernare. Influenta lui pozitiva asupra corpului si a psihicului s-a demonstrat stiintific: potrivit unui studiu publicat recent in Grecia, cate o siesta de trei ori pe saptamana imbunatateste productivitatea, impulsioneaza
buna dispozitie, reduce stresul si protejeaza inima. In SUA, firmele au amenajat camere de odihna pentru atipeala angajatilor la birou. Cautati o incapere mai retrasa, unde puteti incuia usa , si atipiti cu capul pe un
birou, folosindu-va bratele drept perna.

Alimentele care ne fac fericiti
In orice supermarket bine garnisit se gasesc alternative demne de luat in seama la pilulele antidepresive prescrise de doctori. Substanta responsabila pentru buna noastra dispozitie se cheama triptofan si este un aminoacid ce participa la producerea serotoninei, cea care declanseza in creier sentimentele pozitive.
Iata topul alimentelor detinatoare de triptofan in cantitati apreciabile:
* suc de lamaie (preparat proaspat, din zeama si coaja alba din interior) - 450 mg/100 ml
* cascaval cu gauri - 430 mg/100 g
* ton - 300 mg/100 g
* carne de vita - 295 mg/100 g
* carne de pui - 230 mg/100 g

III. Balsam pentru piele si par
Clatitul cu lamiae Zeama de lamaie readuce luciul parului degradat de frig, de purtarea caciulii si de aerul uscat al iernii. Stoarceti o jumatate de lamaie in jumatate de litru de apa calda. Dupa ce v-ati spalat pe cap (folosind un sampon neagresiv), turnati pe par apa cu lamaie, fara a mai clati dupa aceea.

Prosoape ude pe calorifer
Adesea e suficient sa intindeti un prosop ud pe calorifer, pentru ca parul sa va fie mai putin zburlit. Iarna,
parul se incarca electric, deoarece aerul uscat nu e un bun conducator de curent. Cand mergeti pe linoleum sau pe mochete din fibre sintetice, ia nastere o energie statica si ea se aduna in firele de par. Sugestie: presarati pe prosoape cateva picaturi de ulei aromat.

Cura cu ulei de masline
Cand va mananca pielea capului iarna si se formeaza matreata la tample, o masca de noapte cu ulei de masline va poate fi de mare ajutor. Turnati intr-o farfurioara o cantitate de ulei masurata cu un paharel de tuica. Inmuiati din cand in cand varfurile degetelor in acest ulei care calmeaza pielea si masati bland tot capul. Lasati uleiul sa actioneze peste noapte, iar dimineata, spalati-va cu un sampon neutru. Ca sa evitati
petele de grasime pe perna, inveliti-o intr-un prosop sau puneti o boneta pe cap.

Buze frumoase si sanatoase
Cu cat este mai buna circulatia sangelui la nivelul buzelor, cu atat mai curand se regenereaza pielea, iar micile crapaturi se vindeca mai repede. In loc sa folositi mereu strugurelul, faceti-va obiceiul sa strangeti puternic buzele, apasandu-le una de alta, cu dintii, sa le muscati usor sau sa le masati cu o perie moale, de mai multe ori pe zi.

Manusi cu ulei
Vi se aspresc mainile iarna? Cumparati o pereche de manusi chirurgicale de bumbac si taiati-le varfurile degetelor. Seara, puneti-le pe maini si inmuiati-le in ulei de masline, exact pe portiunile unde pielea e asprita. Cu varfurile degetelor libere, le puteti purta si in cursul zilei, telefonand, lucrand la calculator sau citind, in vreme ce substantele vegetale hranitoare si calmante patrund in pielea degradata si reduc inflamatia.

Baie cu lapte
Ca sa va hraniti pielea de pe intreg corpul, preparati-va un adaos de baie dintr-un litru de lapte gras ori un pahar de smantana, plus cel putin trei linguri de miere, dizolvate mai inainte intr-o cana de apa clocotita. Turnati ingredientele pe rand in apa de baie, incalzita la aproximativ 350C. Daca va place, adaugati si cateva picaturi de ulei eteric. Ramaneti in cada minimum cinci minute, dar nu mai mult de douazeci, apoi stergeti-va bine cu prosopul si bagati-va imediat in pat. Grasimea din lapte hraneste pielea, iar mierea ii asigura umiditatea necesara.

Molid si migdale contra picioarelor reci
Picioarele reci se pot incalzi cu un masaj de ulei de molid sau ienupar. Va creste rezistenta la frig, caci uleiurile eterice activeaza foarte repede si durabil circulatia locala. Supliment: adaugati ulei de migdale in proportie de 1:10 si masati-va alternativ labele picioarelor, energic, dar cu blandete, timp de cateva
minute. Uleiul de migdale catifeleaza pielea si impiedica formarea bataturilor.

IV. Mijloace de lupta cu raceala
Mere coapte
Contra durerilor de gat ne ajuta merele coapte. Luati trei mere, scobiti-le in mijloc si scoateti-le samburii, ungeti-le cu miere si lasati-le sa se coaca aproximativ 30 de minute in cuptorul dinainte incalzit la 1800C. Indata ce s-au racit, mancati-le pe toate trei, ca sa introduceti in organism suficienta pectina. Aceasta activeaza fortele de autoaparare la nivelul gatului. Suplimentar, mierea actioneaza ca dezinfectant.

Tratament cu cartofi
Terciul fierbinte stimuleaza circulatia locala si astfel reduce inflamatia la sinusuri. Curatati de coaja doi-trei cartofi, fierbeti-i pana se fac foarte moi, puneti-i intr-un castron cu putin lapte si zdrobiti-i. Intindeti pasta fierbinte, de grosimea unui deget, pe doua batiste puse una peste alta. Impaturiti batistele, facand din ele un
pachetel alungit si asezati-l pe nas, cat mai cald. Imediat ce cataplasma s-a racit, schimbati-o.

Rondele de ceapa
Aromaterapie pentru nasul infundat: uleiurile eterice din ceapa dezinfecteaza si usureaza respiratia. Inainte sa mergeti la culcare, puneti intr-o farfurie adanca o ceapa mare, taiata in rondele, si asezati-o langa pat, la inaltimea capului. Terapia cu aroma de ceapa are insa efect doar daca nu deschideti fereastra.

Aburii si sanatatea
Aburii fierbinti cu uleiuri eterice (foarte indicat: eucaliptul) constituie cea mai eficienta terapie contra inflamatiilor din gat si faringe. Metoda consacrata e simpla: o oala de apa fiarta, cateva picaturi de ulei aromat si un prosop asezat pe cap.

Cafea cu aroma de cuisoare
Un remediu cu actiune rapida contra durerilor de gat sunt cuisoarele: ele dezinfecteaza si potolesc durerea.
Zdrobiti-le intr-un mojar sau dati-le prin rasnita de cafea si fierbeti-le odata cu cafeaua. Sunt de ajuns una pana la trei bucati pentru o ceasca.

Bai la picioare
Un leac indelung verificat impotriva guturaiului si a tusei: baile la picioare cu apa incalzita progresiv fac sa apara o caldura placuta in picioare, ameliorand totodata si circulatia locala in mucoasele nasului si a faringelui. Tineti picioarele intr-un lighean cu apa calda la 350C. Din trei in trei minute, adaugati apa fierbinte, pana cand temperatura din lighean atinge 400C. Daca nu aveti febra mai mare de 38,50C, va face bine si o baie mai rece. In acest caz, apa n-ar trebui sa depaseasca 380C. Insa, daca organismul va e slabit din pricina virozei, riscati sa aveti probleme de circulatie.

Piper fiert contra temperaturii
Scade febra: frecati intr-un mojar doua lingurite de boabe de piper negru, apoi fierbeti-le intr-o jumatate de litru de apa, cu doua lingurite cu varf de zahar. Lasati-le sa fiarba la foc mic, pana cand cantitatea se reduce la o cana. Consumati lichidul pe toata durata zilei, luand cate o lingura.

Zahar cu lamie
Bun contra tusei iritative: daca n-aveti in casa bomboane de tuse, stoarceti zeama dintr-o lamaie pe o bucatica de zahar si sugeti-o.. Vitamina C si uleiurile eterice din fruct dezinfecteaza faringele si activeaza secretia de saliva.

Supa tamaduitoare
Celebra supa de pui fluidifica secretiile si combate simptomele racelii. Cercetatorii americani au reusit sa demonstreze, insa, ca ea are un efect terapeutic si in viroze. Iata cum o putem prepara, ca sa fie deosebit de gustoasa. Se pune puiul in apa rece cu sare si se infierbanta, pana da in clocot. Se adauga o ceapa taiata in jumatati, cu doua cuisoare infipte in ea, si se lasa sa fiarba cam o ora la foc mic. Apoi se mai pun o bucata de telina, 2-3 morcovi, un pastarnac, o legatura de patrunjel, o gulie, trei boabe de piper si se fierbe in continuare. Cand legumele sunt fierte, puiul se scoate din oala, se transeaza si se baga la loc in supa.

Bautura de soc
Scurteaza viroza: potrivit unui studiu efectuat la Universitatea din Ierusalim, extractul de soc face ca raceala sa treaca mai repede cu trei-patru zile si poate combate chiar gripa. Boabele negre contin multa vitamina C si fier, componente esentiale pentru sistemul imunitar.

Reteta unei bauturi fierbinti de soc: jumatate de litru de suc de soc se amesteca in jumatate de litru de apa si se infierbanta bine. Se asezoneaza cu doua cuisoare, un bastonas de scortisoara, precum si cu sucul si coaja rasa ale unei portocale proaspete. Indulciti cu miere.

Nu uitati ghimbirul Ajutor pentru respiratie: medicina traditionala chineza ne invata ca ceapa verde de arpagic si ghimbirul actioneaza asupra plamanilor, normalizand respiratia. Dati in clocot cate 15 g de ghimbir proaspat, impreuna cu 120 g pere. Bateti doua oua si le amestecati in pasta fierbinte. Se mananca seara, inainte de culcare.

Cataplasme cu diverse adaosuri
Caldura, ea singura, va face bine, cand aveti dureri de gat. Dar exista si un ajutor suplimentar: cataplasmele cu continut tamaduitor. Luati un servet de bumbac sau de in, impaturiti-l in lungime si intindeti pe el unul din urmatoarele remedii: solzi de ceapa, cartofi fierbinti, zdrobiti, felii de lamaie, 250 g branza de vaci incalzita.
Sau inmuiati panza in untura topita intr-o tigaie. Infasurati cataplasma in jurul gatului si acoperiti-o cu un prosop uscat.

Hartia cu otet Va desfunda narile: inmuiati o batista de hartie in otet, pana se imbiba toata, presarati pe ea piper negru proaspat macinat si asezati-o pe piept, fata cu piper fiind indreptata in jos. Ramaneti in repaos
20 de minute, dupa care va puteti sterge pielea cu un prosop cald.

Gargara cu suc de aloe
Daca aveti nu propriu-zis o durere, ci mai degraba o jena in gat, ea poate fi stopata cu urmatoarea procedura: din ora in ora, faceti gargara cu suc sau gel nediluat de aloe, pe care vi le puteti procura din farmacii sau de la magazinele naturiste. Substanta activa continuta in frunzele de aloe calmeaza mucoasele si reduce inflamatia. Atentie: nu inghititi lichidul cu care faceti gargara, fiindca s-ar putea sa
aiba efect laxativ.

Sfecla si hreanul la mare pret Elibereaza sinusurile infundate:
beti zilnic 1/4 l suc de sfecla rosie, mancand alaturi 20 g de hrean ras chiar atunci. Pigmentul betanina, continut in sfecla, ajuta la desprinderea bacteriilor fixate pe mucoase. Uleiurile volatile din hrean neutralizeaza germenii.

Infuzie de patlagina
Ceaiul de patlagina amelioreaza toate infectiile cailor respiratorii. El are o actiune antibacteriana si dilata
bronhiile. Totodata, contine mucilagii care combat tusea. Mod de preparare: se toarna 1/4 l apa clocotita peste doua lingurite de patlagina, se acopera si se infuzeaza zece minute, dupa care se bea cu inghitituri mici.

Nu chiar asa fierbinte
Cand sunteti raciti, lasati bauturile foarte fierbinti sa se racoreasca putin. De pilda, daca veti bea un ceai
medicinal aproape clocotit, temperatura ridicata va face faringele deja iritat sa sufere si mai mult. Consecinta: bacteriile cu care ceaiul ar trebui sa lupte vor gasi un nou teren prielnic pentru a se inmulti.

Planul de insanatosire in 6 zile
„Daca mergi la doctor, raceala dureaza sapte zile, daca nu te duci, dureaza o saptamana“, aceasta este regula empirica in privinta racelilor tipice. Insa cine va combate simptomele ghidandu-se dupa desfasuratorul nostru se va inzdraveni mai curand.

-Ziua 1: Cum va simtiti: Va dor capul si membrele, sunteti lipsiti de vlaga, aveti dificultati de concentrare?Ce aveti de facut: Fortificati-va sistemul imunitar cu o doza masiva de vitamine: beti de trei ori pe zi cate un pahar de zeama de lamaie fierbinte si, suplimentar, luati un preparat cu multivitamine. Pentru durerile de cap,
luati acid acetilsalicilic (aspirina). Culcati-va devreme.

-Ziua 2: Cum va simtiti: Va ustura gatul si va mananca narile?Ce aveti de facut: Sugeti bomboane de tuse. Din trei in trei ore faceti gargara cu apa sarata. Seara, o baie fierbinte. Dupa aceea, beti o cana mare de ceai de tei (adultii pot pune in el un strop de rom, ori de extract alcoolic de echinacea). Infofoliti-va, ca sa va fie cald, dormiti mult si transpirati.

-Ziua 3: Cum va simtiti: Va dor muschii si oasele, sunteti ragusiti, aveti nasul infundat?Ce aveti de facut: Ramaneti in pat, nu mergeti la serviciu. Faceti inhalatii aromate la fiecare trei ore, ca sa dati drumul secretiilor nazale. Tot din trei in trei ore, faceti gargara. Vorbiti cat mai putin, menajati-va coardele vocale.

-Ziua 4: Cum va simtiti: Acum nasul va curge din plin si incepe o tuse uscata?Ce aveti de facut: Ramaneti in continuare la pat, mancati ceva usor (de exemplu o supa de pui). Pentru a mentine umiditatea mucoasei nazale, folositi apa cu sare. Contra tusei, sugeti bomboane cu zahar (zaharul dezinfecteaza). Seara, ungeti-va pe piept cu o pomada impotriva racelii.

-Ziua 5: Cum va simtiti: Nu mai aveti febra, iar guturaiul aproape a disparut. Dar tusea devine mai puternica...Ce aveti de facut: Beti multe lichide, preferabil ceaiuri de plante. In cazul cand doriti sa intrebuintati ceai de tuse, urmati intocmai indicatiile de preparare, deoarece efectul obtinut depinde de durata infuzarii.

-Ziua 6: Cum va simtiti: Aproape ca ati trecut hopul, dar inca sunteti lipsiti de puteri.Ce aveti de facut: Umpleti din nou depozitele de vitamine si minerale ale organismului dvs., golite de boala. Pentru aceasta, mancati multe legume si fructe proaspete. Odihniti-va cat mai mult. Totusi, e bine sa iesiti putin si la aer curat, dar fara sa va obositi.

 

Cele 5 Legi BioLogice - un Miracol Cenzurat

GERMAN NEW MEDICINE (GNM)
Paradigma Medicala a Dr. Ryke Geerd Hamer

De Caroline Markolin, Ph.D.Vancouver, Canada

INTRODUCERE

Pe 18 August 1978Dr. Ryke Geerd Hamer M.D., la vremea aceea internist sef la clinica oncologica a Universitatii din Munchen, Germania, a primit vestea socanta ca fiul sau, Dirk, a fost impuscat. Dirk a murit in Decembrie 1978 si, cateva luni mai tarziu, Dr. Hamer a fost diagnosticat cu cancer testicular. Din moment ce nu fusese niciodata grav bolnav, a suspectat imediat ca dezvoltarea cancerului poate avea legatura directa cu tragica pierdere a fiului sau. Moartea lui Dirk si propria sa experienta cu cancerul l-au facut pe Dr. Hamer sa investigheze istoricul pacientilor sai de cancer. A aflat foarte curand ca, la fel ca el, toti au trecut prin experiente extrem de stresante, inainte ca boala sa se instaleze si sa se dezvolte. Observarea conexiunii dintre minte si organism nu a fost surprinzatoare. Numeroase studii aratasera deja ca atat cancerul, cat si alte bolii sunt foarte des precedate de un eveniment traumatizant. Dar Dr. Hamer a dus cercetarile sale cu un pas mai departe. Urmarind ipoteza ca toate evenimentele din organism sunt controlate de creier, a analizat tomografiile pacientilor sai si le-a comparat cu istoricul lor medical. Dr. Hamer a descoperit ca orice boala, nu numai cancerul, este controlata de o zona din creier ce ii corespunde in mod specific si este legata, in mod particular, de un conflict soc, perfect identificabil. Rezultatul cercetarilor sale se constituie intr-o diagrama stiintifica, ce ilustreaza legatura biologica dintre psihic si creier si corelatia cu organele si tesuturile intregului organism uman (varianta engleza a "Diagramei stiintifice a GNM" este in lucru).
Dr. Hamer a denumit descoperirile sale "Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine", datorita faptului ca aceste legi biologice valabile in cazul oricarui pacient, ofera o perspectiva cu totul noua asupra intelegerii cauzei, a dezvoltarii si a procesului natural de vindecare a bolii. (Ca raspuns la numarul crescand al interpretarilor gresite ale descoperirilor sale si pentru a pastra integritatea si autenticitatea muncii sale stiintifice, Dr. Hamer si-a protejat in mod legal materialele de cercetare, sub numele de German New Medicine (GNM - Noua Medicina Germana). Termenul "New Medicine" nu poate fi folosit nicaieri la nivel international) .
In 1981, Dr. Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de Medicina a Universitatii din Tubingen, sub forma unei teze post-doctorat. Totusi, pana astazi, Universitatea a refuzat sa testeze cercetarile Dr. Hamer, in ciuda obligativitatii legale de a o face. Acesta este un caz fara precedent in istoria universitara. In mod similar, medicina oficiala a refuzat sa aprobe descoperirile sale, in ciuda a 30 de verificari stiintifice diferite, facute atat de medici independenti, cat si de asociatii profesionale.
La scurt timp dupa ce Dr. Hamer si-a prezentat teza, i-a fost adresat un ultimatum de a renunta la descoperirile sale stiintifice, sau i se va refuza reinnoirea contractului la Clinica Universitara. In 1986, desi munca sa nu a fost niciodata pusa la indoiala sau dezaprobata, doctorului Hamer i-a fost ridicata licenta medicala, pe motive ca a refuzat sa se conformeze principiilor medicinei standard. Cu toate acestea, era hotarat sa-si continue munca si, in 1987a reusit sa-si extinda descoperirile practic catre orice boala cunoscuta de medicina.
Dr. Hamer a fost persecutat si hartuit timp de 25 ani, in special de catre autoritatile germane si de catre cele fraceze. Din 1997, Dr. Hamer locuieste in exil in Spania, unde isi continua cercetarile si continua sa se lupte pentru recunoasterea oficiala a "New Medicine". Insa, din moment ce Facultatea de Medicina a Universitatii din Tubingen isi mentine tactica de amanare, pacientilor din intreaga lume le este refuzat dreptul de a beneficia de descoperirile revolutionare ale Dr. Hamer.

ORIGINEA BOLILOR ESTE IN CREIER

Dr. Hamer a stabilit ca orice boala este cauzata de un soc emotional, care surprinde individul total nepregatit. (Prima Lege Biologica). In onoarea fiului sau, Dr. Hamer a denumit acest incident stresant: Dirk Hamer Syndrome, sau DHS. Psihologic vorbind, DHS este un incident foarte personal, conditionat si determinat de experientele noastre trecute, de vulnerabilitati, de perceptiile personale, de valorile si credintele personale. Cu toate acestea, DHS nu este doar un conflict emotional, ci si biologic, care trebuie inteles in contextul evolutiei noastre personale.  Animalele experimenteaza aceste socuri biologice in urma pierderii bruste a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui, a separarii de partener sau de grup, a unei amenintari nesteptate, a unei perioade de nemancare sau a unei amenintari de moarte.
Un barbat, de exemplu, poate suferi un soc conflictual de "pierdere a teritoriului", cand isi pierde casa sau locul de munca, pe neasteptate; pentru o femeie, un soc conflictual in camin poate fi grija pentru binele unuia dintre membrii familiei, un soc conflictual de tipul abandonului poate fi declansat de un divort neprevazut sau de o spitalizare de urgenta, copiii sufera deseori un soc conflictual de separare, cand mama se decide sa se intoarca la munca, sau cand se despart parintii.
Analizand mii de tomografii (CT) in relatie cu istoricul pacientului, Dr. Hamer a descoperit ca, atunci cand are loc DHS, socul impacteaza o zona specifica, predeterminata din creier, cauzand o leziune care este vizibila pe tomografie, ca un set clar de inele concentrice (In 1989, Siemens, producatorul german de aparate tomografice, a confirmat ca aceste inele nu provin de la o proasta functionare a aparaturii). Dupa impact, celulele cerebrale transmit socul impactului catre organul corespondent , care, la randul lui, raspunde cu o modificare specifica, ce poate fi anticipata. Motivul pentru care diferitele conflicte sunt legate indisolubil de anumite zone ale creierului este acela ca, de-a lungul evolutiei noastre, fiecare parte a creierului a fost programata sa raspunda instantaneu la posibile conflicte sau amenintari. In timp ce vechiul creier (cerebelul, zona amigdaliana) este programat cu instuctiuni de baza legate de supravietuire, care corespund respiratiei, hranirii sau reproducerii, noul creier (creierul mare) este codat cu teme mult mai avansate, precum cele legate de conflictele teritoriale, conflictele de separare, conflictele de identitate si cele legate de autoapreciere, increderea si respectul de sine.
Cercetarile medicale ale Dr. Hamer sunt strans legate de embriologie, pentru ca, indiferent de felul in care organul raspunde unui conflict, fie prin dezvoltarea unei tumori, prin deteriorarea tesutului sau prin dereglarea functionarii, toate acestea sunt determinate de stratul embrionic al germenului din care provin atat organul, cat si tesutul cerebral corespondent (A treia Lege Biologica).

GNM "Ontogenetic System of Tumors" (Sistemul Ortogenetic al tumorlor) ilustreza ca organele controlate de vechiul creier care deriva din endoderm sau vechiul creier mesoderm, precum plamanii, ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea in profunzimea ei, pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare, etc.genereaza intotdeauna proliferare celulara, imediat ce conflictul corespondent are loc la nivelul creierului.
Tumorile acestor organe se dezvolta exclusiv pe durata fazei active a conflictului (initiata de DHS). Sa luam exemplul cancerului de plaman: conflictul biologic asociat cu cancerul de plaman este un soc de tipul frica de moarte deoarece, in termeni biologici, panica de moarte este echivalenta cu incapacitatea de a respira. Odata cu socul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare care regleaza respiratia incep instantaneu sa se multiplice, formind o tumoare pulmonara. Contrar parerilor conventionale, aceasta multiplicare a celulelor pulmonare nu este un proces fara rost, ci serveste unui scop biologic foarte bine definit, si anume sa creasca capacitatea pulmonara, optimizand astfel sansele de supravietuire ale organismului. Analizele tomografiilor intreprinse de Dr. Hamer demonstreaza ca fiecare persoana bolnava de cancer de plaman prezinta o configuratie clara de tip inele concentrice, in zona corespondenta din creier si ca fiecare pacient a suferit un soc conflictual emotional total neasteptatde tipul frica de moarte, inaintea declansarii cancerului. In majoritatea cazurilor, teama de moarte a fost declansata de socul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimtit ca o sentinta la moarte.
Cancerul de san, potrivit cercetarilor Dr.. Hamere, ste rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul "mama-copil" sau "probleme cu partnerul". Aceste tipuri de conflicte impacteaza intotdeauna vechiul creier, in zona care controleaza glandele producatoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mama-copil, intrucat isi face foarte multe griji, atunci cand copilul ei este ranit sau se imbolnaveste grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cat conflictul este activ, celulele glandei mamare continua sa se multiplice, formand o tumora. Scopul biologic al proliferarii celulare este acela de a mari capacitatea de lactatie pentru copilul suferind, grabind astfel procesul de vindecare al acestuia. Fiecare femeie si fiecare femela din lumea animala se naste cu acest program de reactie biologica pentru crestere si dezvoltare. Numeroasele studii ale Dr. Hamer arata ca femeile, chiar si atunci cand nu alapteaza, dezvolta tumori ale glandelor mamare, din cauza grjilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui parinte bolnav, sau de grija unui prieten cu probleme).
Ceea ce a fost spus despre cancerul de plaman sau de san este valabil pentru orice alt tip de cancer ce isi are originea in vechiul creier. Fiecare tip de cancer este declansat de un conflict soc specific, care activeaza un program biologic precis (A Cincea Lege Biologica) ce ii permite organismului sa depaseasca obisnuintele functionarii zilnice si sa se confrunte fizic cu situatia urgenta. Pentru fiecare tip de conflict exista o zona cerebrala specifica, de unde este coordonat acest program de urgenta.
In vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvolta tumori pe durata fazei active a conflictului- soc, situatia este opusa in cazul organelor controlate de noul creier. Toate organele si tesuturile ce corespund si sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alaptare etc.) isi au originea in ectodermul sau mesodermul noului creier. In momentul producerii conflictului- soc, tesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului raspund prin degenerare celulara.

Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal, de exemplu, sunt situatii care apar doar atunci cand persoana se afla intr-o stare emotionala de stres relationata cu conflictele- soc corespondente. Asa cum este de asteptat, distrugerile tesuturilor respective au o semnificatie biologica precisa.
Sa luam exemplul tesuturilor canalelor de lactatie. Ele se dezvolta mult mai tarziu decat glanda mamara, acest tesut fiind controlat de o zona mai tanara a creierului, cortexul cerebral. Conflictul biologic ce corespunde tesutului canalelor de lactatie este unul de tip conflict de separare, rezultat al unei experiente de tipul copilul meu (sau partenerul meu) mi-a fost luat de la san. O femela din lumea animala sufera un astfel de conflict, atunci cand puiul ei se pierde sau este omorat. Ca un reflex natural la acest conflict-soc, tesutul canalelor de lactatie incepe sa ulcereze. Scopul acestei reactii este marirea diametrului canalelor de lactatie, astfel incat laptele nefolosit sa se poata drena mai usor si sa nu se congestioneze in interiorul sanului. Creierul fiecarei femei este programat cu acest gen de reactie-raspuns biologic. Din moment ce sanul femeii este asociat, biologic vorbind, cu grija si hranirea, femeile sufera un conflict-soc cauzat de separarea brusca de o persoana iubita. Pe durata fazei active a conflictului- soc nu exista practic nici un simptom, cu exceptia unor ocazionale puseuri usoare in interiorul sanului.

CELE DOUA FAZE ALE ORICAREI BOLI

Dr. Hamer a descoperit de asemenea ca orice conflict si orice boala are si o rezolvare, iar desfasurarea oricei boli are loc in doua faze. (A Doua Lege Biologica). In timpul primei faze a conflictului activ (si anume, atata timp cat acesta exista) intregul organsim este orientat catre a face fata conflictului. In timp cela nivel fizic, au loc dereglari celulare specifice, psihicul si sistemul nervos vegetativ autonom se confrunta si ele cu situatii neasteptate. Comutata intr-o faza de stres (sympathicotonia), mintea devine total preocupata de continutul conflictului. Tulburari ale somnului si lipsa apetitului sunt simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atentiei asupra conflictului si orele de activitate in plus constituie conditiile propice pentru rezolvarea conflictului. Faza activa a conflictului este denumita si faza rece. Deoarece pe perioada stresului se produce constrictia vaselor de sange, simptomele specifice ale activitatii conflictuale sunt extremitatile reci (in special mainile), tremurul si transpiratia rece. Intensitatea simptomelor depinde, in mod natural, de intesitatea si impactul socului conflictual. Daca o persoana ramane in aceasta stare prea mult timp, urmarile pot fi fatale.
Dr. Hamer a demonstrat, fara nici o indoiala, ca organismul nu poate muri niciodata de cancer, in sine. O persoana poate muri ca rezultat al complicatiilor mecanice produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital ,precum colonul sau bila, dar in nici un caz celulele canceroase, in sine, nu pot provoca moartea. In German New Medicine, distinctia dintre cancerul malign sau benign nu are nici o valoare. Termenul malign este o constructie artificiala (la fel ca marcarii tumorali) care, pur si simplu, indica o activitate de reproducere celulara, ce a depasit o anumita limita complet arbitrara.
Daca o persoana moare pe durata fazei initiale active a conflictului, este de obicei din cauza pierderii de energie, a slabirii exagerate, a lipsei de somn si a epuizarii mentale si emotionale. De cele mai multe ori, este vorba de impactul emotional devastator al unui diagnostic sau a unei prognoze negative, de genul Mai ai doar sase luni de trait!, impact ce arunca pacientii de cancer, si pe cei apropiati lor, intr-o stare de disperare. Cu foarte mica speranta sau chiar deloc, sunt privati de forta lor vitala, isi consuma inutil energia si, in cele din urma, mor in urma unui proces agonizant pentru pacientii de cancer, pe care tratamentele conventionale nu fac decat sa il accelereze.
Daca pacientul nu a facut nici un tratament conventional de cancer (in special chimioterapie sau radioterapie) GNM are o rata de succes de 95 pana la 98 %. Este o ironie ca aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer au fost date chiar de autoritati. Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fara a avea licenta medicala, pentru trei persoane, politia a confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat.. Un procuror public a fost nevoit sa recunoasca, in timpul procesului, ca dupa 5 ani, 6000 din 6500 de pacienti cu cancer in faza terminala erau inca in viata. In cazul tratementelor conventionale, cifra aceasta este inversa. Conform declaratiilor epidemiologului si biostatisticianului Dr. Ulrich Abel (Germania), succesul majoritatii chimioterapiilor este jalnic... nu exista nici o dovada stiintifica referitoare la abilitatea de a extinde, in mod apreciabil, viata pacientilor care sufera de cele mai comune forme de cancer organic. Chimioterapiile pentru cancerele maligne prea avansate pentru operatie, care sunt 80% din totalul cancerelor, reprezinta un pustiu stiintific scientific wasteland. (Lancet 1991).

CORPUL SE VINDECA SINGUR

Rezolvarea conflictului generat de semnalele initiale, reprezinta inceperea fazei a doua a programului biologic. Emotiile si organismul nostru se comuta imediat in modul de reparare, programul de vindecare fiind asistat, in mod direct, de sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte obositi (putem chiar sa nu avem puterea de a ne ridica din pat). Odihna si furnizarea tuturor nutrientilor necesari organismului sunt esentiale pe perioada de vindecare. A doua faza este denumita faza calda si, in aceasta perioada, vasele de sange se maresc, incalzind extremitatile si pielea.
Odata cu rezolvarea conflictului, se produce o schimbare la nivelul organelor, proliferarea celulara (vechiul creier - controlul cresterii tumorale) si distrugerea celulara (creierul nou - controlul degradarii tesuturilor) se opresc imediat si este declansat procesul de reparare specific. O zona care s-a necrozat, sau a prezentat ulceratii in timpul fazei active a conflictului, este acum regenerata si refacuta cu celule noi. Acest proces este insotit, de regula, de inflamatii potential dureroase, cauzate de edeme care protejeaza tesutul pe durata vindecarii. Alte simptome tipice regenerarii sunt: hipersensibilitate, mancarimi, spasme (daca tesuturile musculare sunt implicate) si inflamatii. Exemple de boli care apar doar in procesele de vindecare sunt: diferite probleme de piele, hemoroizi, laringita, brosita, artrita, ateroscleroza, disfunctii ale rinichilor si vezicii urinare, anumite boli ale ficatului si infectii (vezi mai jos).
Bazandu-se pe observarea multiplicarii celulare (mitoza) si pe distinctia standard dintre tumoare benigna si maligna, medicina conventionala interpreteaza procesul natural de producere celulara a tesutului care se vindeca drept tumoare maligna. In GNM, distingem la fel doua tipuri de tumori. Dar tumorile nu sunt impartite in bune sau rele, ci mai degraba sunt clasificate dupa tipul de tesut si zona cerebrala din care provin si de unde sunt controlate. Exista acele tumori care se dezvolta, in mod exclusiv, in faza activa a conflictului- soc (tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la ficat, tumorile uterului, tumorile la prostata etc.) si cele care apar in timpul procesului natural de vindecare..
In felul in care creierul vechi controleaza cancerul, cresterea tumorala nu este nici accidentala si nici fara sens, din moment ce proliferarea celulara se opreste, de indata ce tesutul este reparat. Cancerul testicular, cancerul ovarian, limfomul, limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronhial si laringial si cancerul cervical, toate sunt de natura curativa si fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu conditia ca procesul de vindecare sa nu fie intrerupt de medicamente sau de o revenire a conflictului-soc, aceste tumori dispar pana la urma, pana la sfarsitul procesului de vindecare.


Al doilea tip de cancer mamar, carcinom in situ (DCIS), intra de asemenea in aceasta categorie. In timp ce un cancer de san este un indicator ca femeia este in faza activa a conflictului de tip grija, un cancer in situ este un semn pozitiv ca problema asociata conflictului de separare a fost rezolvata. O femeie nu face un cancer de san, fara motiv! Asa cum nici faptul ca el se dezvolta exact in sanul stang nu este o coincidenta.

IMPORTANTA LATERALITATII NOASTRE BIOLOGICE

Dr. Hamer a descoperit ca lateralitatea determina daca o boala precum este cancerul, se dezvolta in partea stanga sau dreapta a organismului. Aceasta este regula: o persoana dreptace raspunde unui conflict cu mama sau cu copilul cu partea stanga a organismului, si cu partea dreapta, la un conflict cu tatal sau partenerul, fratii, rudele, prietenii, colegii etc. Pentru stangaci este invers. Exista intotdeauna o relatie inversa intre creier si organism, pentru ca fiecare emisfera a creierului (mai putin partea amigdaliana) este in relatie directa cu partea opusa a corpului. Cel mai simplu mod de a descoperi lateralitatea noastra biologica este sa batem din palme. Palma care este deasupra indica daca suntem stangaci sau dreptaci. Astfel, un cancer in sanul drept, un chist ovarian in ovarul stang, o problema de piele pe partea dreapta sau stanga (sau amandoua), o paralizie motorie pe partea dreapta (dupa un atac cerebral), ne dau un prim indiciu despre cine a fost implicat, atunci cand conflictul originar a avut loc. In ceea ce priveste conflictele mai avansate (si regiunile cerebrale), statutul hormonal trebuie de asemenea luat in calcul, pentru o evaluare precisa.

ROLUL BENEFIC AL MICROBILOR

Un alt aspect al cercetarilor Dr. Hamer este acela al rolului microbilor pe durata procesului de dezvoltare a bolii. Pe scurt, a aflat ca microbii precum ciupercile, bacteriile si virusii sunt activi doar pe durata procesului de vindecare si maniera in care ei opereaza este in deplina concordanta cu logica evolutiva (A Patra Lege Biologica). Bacteria de tuberculoza, spre exemplu, populeaza doar tesuturile controlate de creierul vechi. Functia lor pe timpul procesului de vindecare este de a descompune tumorile care nu-si mai au rostul: tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la rinichi, tumorile la prostata, tumorile la uter, tumorile de san, melanoamele si mesothelioma. Bacteriile tuberculozei sunt esentiale pentru descompunerea constructiilor celulare ce au proliferat cu un anumit scop biologic, in timpul fazei active a conflictului. Daca bacteriile necesare nu sunt disponibile din cauza vaccinarii sau a uzului excesiv de antibiotice, ori in urma chimioterapiei, tumorile nu se pot dezintegra cum trebuie. Ca urmare, raman pe loc si sunt incapsulate in mod inofensiv. Detectate la un control de rutina, totusi, ele pot fi diagnosticate ca si cancer si noi conflicte potentiale pot aparea, in urma aflarii vesti, icu noi simptome. Intelegand legile biologice ale desfasurarii bolilor, aceasta perspectiva poate fi eliminata. In timp ce bacteriile descompun tumorile cu celule care nu mai sunt necesare, virusii sunt implicati in procesul de vindecare al tesuturilor coordonate exclusiv de cortexul cerebral (ex: bronhiile, mebrana nasala, mucoasa stomacala, mucoasa canalelor biliare si epiderma). Hepatita, pneumonia, herpesul, gripa si gripa stomacala indica faptul ca procese virulente naturale de vindecare sunt in curs. In ceea ce priveste rolul virusilor, Dr.. Hamer prefera sa vorbeasca de virusi ipotetici, din cauza ca, in ultimul timp, existenta virusilor este pusa in discutie. Acest lucru este in concordanta cu descoperirile initiale ale Dr. Hamer, care evidentiau faptul ca procesele de reconstructie si regenerare ale tesuturilor necrozate sau ulcerate au totusi loc, chiar si in absenta virusilor specifici tesuturilor respective. Dilema in care se gaseste medicina conventionala este aceea ca esueaza in a recunoaste tiparul de evolutie in doua faze, al fiecarei boli, prima faza, aceea a conflictului activ, fiind in mod obisnuit scapata din vedere. Din moment ce microbii sunt activi doar in faza de vindecare, iar activitatea acestora este in mod normal acompaniata de inflamatii, febra, puroi, supurari si dureri, microbii sunt considerati raufacatori si cauza a bolilor infectioase. Dar microbii nu provoaca boli. Pana la urma, este organismul nostru cel care angajeaza microbii pentru a optimiza procesul de vindecare. Microbii pot fi bineinteles transmisi, dar ei raman inofensivi, pana in momentul in care persoana este in faza de vindecare a aceluiasi tip de conflict.

PUNAND LA INDOIALA METASTAZELE

Bazandu-se pe GNM ,"Sistemul Ontogenetic al tumorilor", teoria vast raspandita a metastazelor care sugereaza ca celulele canceroase migreaza prin vasele de sange si limfa, cauzand tumori si in alte locuri, este, in cuvintele Dr. Hamer, pura fictiune academica. Celulele in general si celulele canceroase, in mod special, nu isi pot schimba, sub nici o forma, structura lor histologica, sau sa treaca de bariera bacteriana. De exemplu, o celula canceroasa a unei tumori pulmonare, care este de origine endoderma, controlata de zona amigdaliana a creierului si care prolifereaza de-a lungul fazei active a conflictului, nu se poate transforma intr-o celula osoasa, care este de origine mesoderma si este controlata de cortexul cerebral, celula care se deterioreaza in timpul fazei active a coflictului, in procesul de decalcifiere. In scenariu cancerul pulmonar metastazeaza la oase, celulele cancerului pulmonar creaza de fapt un gol (descompunere celulara!—reversul cancerului) in anumite oase din organism. Trebuie de asemenea sa ne intrebam de ce celulele canceroase rareori se raspandesc la tesuturile vecine, de exemplu: de la uter, la cervix. Daca celulele canceroase calatoresc prin sange, de ce nu este atunci scanat sangele donat, pentru a cauta celule canceroase? De ce nu sunt atunci gasite o multitudine de tumori in peretii vaselor de sange ai pacientilor bolnavi de cancer?
Acum doi ani, pe 19 August 2004, ziarul canadian Globe and Mail a publicat un articol intitulat: Cercetatorii urmaresc testele de sange pentru cancerele de san, care contine declaratiile revelatoare: Vanatoarea celulelor canceroase in fluxul sangvin a durat 10 ani si, pana de curand, nici o tehnologie existenta nu e reusit sa izoleze in mod cert o singura celula tumorala, dintre milioanele de celule rosii si albe continute in orice mostra de sange uman. In afara faptului ca vanatoarea este departe de a fi incheiata (asa cum indica articolul), nu sugereaza asta cumva ca ipoteza metastazelor a dezinformat publicul si a speriat de moarte milioane de pacienti de cancer, de-a lungul ultimelor patru decenii ?
Dr. Hamer nu neaga, bineinteles, posibilitatea aparitiei celui de-al doilea cancer, dar aceste tumori succesive nu sunt cauzate de migrarea celulelor canceroase care se transforma, in mod miraculos, intr-un tip diferit de celula, ci mai degraba sunt urmarea noului conflict-soc. Noul DHS poate fi declansat de o alta experienta traumatizanta aditionala, sau prin socul provocat de diagnostic. Asa cum am mentionat mai devreme, un diagnostic neasteptat de cancer, sau a-i comunica cuiva ca are metastaze, poate declansa o spaima de tipul frica de moarte (ce provocand cancer pulmonar) sau orice alt tip de diagnostic relationat cu socul emotional, cauzand noi cancere in diferite alte parti ale organsimului. In multe cazuri, acesti pacienti nu supravietuiesc pana in faza de vindecare, din cauza starii de stres foarte grave, care ii slabeste pana la punctul in care mai au foarte putine sanse de supravietuire extrem de toxicului tratament chimioterapeutic.
Al doilea tip de cancer, foarte intalnit dupa cancerul pulmonar, este cancerul osos. Dr. Hamer a descoperit ca oasele noastre sunt biologic legate de increderea, respectul si stima de sine. Altfel spus, spunandu-i-se cuiva ca are o boala care ii ameninta viata, in mod special una care se presupune ca se raspandeste ca focul prin organism, este echivalent cu: acum sunt total inutil si, pe langa faptul ca ne simtim inutili, oasele incep sa se decalcifieze (in cazul cancerelor de san, deseori in zona sternului si a coastelor). Tot asa cum se rupe un os, scopul programului biologic (al bolii) apare la sfarsitul fazei de vindecare. Cand faza de reparare este completa, osul va fi mult mai puternic in zona respectiva, asigurand in acest fel ca suntem mai bine echipati, in eventualitatea aparitiei unui nou conflict al stimei de sine.

NATURA TUMORILOR CEREBRALE

Odata ce conflictul a fost rezolvat, leziunile cerebrale impreuna cu psihicul si organul aferent intra in faza de vindecare. Odata cu repararea oricarei rani, se dezvolta o edema (fluid in exces) pentru a oferi protectie tesutului cerebral ce este refacut. Pe tomografie, schimbarile sunt foarte usor de observat: vizibilele inelele concentrice dispar in edema si apar acum neclare si inchise la culoare. In momentul de varf al fazei de vindecare, atunci cand edemul cerebral atinge dimensiunea maxima, creierul declanseaza un scurt si puternic impuls care expulzeaza edema. In terminologia GNM, aceasta reglare este denumita Criza epileptica (CE). In timpul crizei, intregul organism este aruncat, pentru scurt timp, intr-o stare de simpaticotonie (hiperstimularea sistemului nervos simpatic)retraind simptomele tipice fazei de conflict activ, cum ar fi transpiratie rece, extremitati reci, puls accelerat si greata. Intesitatea si durata acestei crize pre-programate este determinata de intensitatea si durata conflictului precedent. Atacurile cardiace, accidentele cerebrale, crizele de astm si cele epileptice sunt doar cateva exemple ale acestui crucial punct de revenire. Tipul de criza depinde intotdeauna de natura conflictului si de zona cerebrala corespunzatoare implicata.
Dupa ce edema cerebrala a fost impinsa afara, tesutul conectiv ce ofera suport structural neuronilor se reface in zona respectiva, pentru a restabili functiile celulelor nervoase care au fost afectate de socul datorat conflictului (DHS). Aceasta acumulare naturala este ceea ce medicina conventionala denumeste tumoare cerebrala, acesta veste avand consecinte cumplite asupra pacientului. Dr. Hamer a stabilit, in 1981, ca tumoarea cerebrala nu este o boala in sine, ci un simptom al fazei de vindecare, ce se desfasoara paralel si la nivelul organului afectat (controlat de la nivelul creierului din zona sa specifica ce se afla simultan in faza de reparare). Astfel ca Metastazele cerebrale. de fapt. nu exista nici ele.

TERAPIA GNM (pe scurt)

Primul pas in terapia GNM este sa oferi o intelegere a naturii biologice a simptomului, de ex: un anumit tip de cancer, in relatie cu cauzele sale pihice. O tomografie si un istoric medical complex sunt de asemenea vitale pentru a determina daca pacientul este inca in faza activa a conflictului, sau deja se vindeca. Daca este inca in faza activa, atentia trebuie indreptata asupra identificarii motivului socului initial DHS si dezvoltarea unei strategii pentru rezolvarea conflictului. Este cruciala pregatirea pacientului si informarea lui despre simptome si despre procesul vindecarii si eventualele complicatii ce pot apare. Simptomele sunt foarte previzibile! Descoperirile Dr-lui Hamer ne furnizeaza, pentru prima oara in istoria medicinei, un sistem sigur care ne permite nu numai sa intelegem, dar si sa prezicem dezvoltarea si simptomele oricarei boli. Aceasta este adevarata medicina preventiva, un aspect al GNM care cu greu poate fi dezbatut suficient. Adevarata preventie necesita intelegerea cauzelor reale ale bolii si aceasta este exact ceea ce cercetarile Dr-lui Hamer furnizeaza in detaliu.

Intelegand cele "Cinci Legi Biologice" ale cauzei si ale procesului de vindecare al bolii, ne putem elibera de teama si panica ce deseori apar, odata cu instalarea unor simptome. Aceasta cunoastere inseamna mai mult decat putere. Ea poate salva vieti.

Despre Autor:
Caroline MarkolinPh.D.Pentru mai multa informatie despre GNM vizitati
http://germannewmedicine.ca.
(part 1) Interview with Doct. Ryke Geerd Hamer
http://www.youtube.com/watch?v=BMhuVvL-jCE

 

 

 


 

Un român a descoperit medicamentul care vindecă bolile de inimă şi cancerul


"În `75 stăteam la coadă la cardiologie şi ma ţinea doctorul la usa pana la noua seara, cu toate ca aveam si pachetul de Kent în buzunar".
Aşa începe povestea inginerului diplomat Victor Bogdan, inventatorul preparatului Apisan Forte, un supliment alimentar care vindecă mai multe forme de cancer, printre care cel de sân, plus afecţiuni ale ficatului, insuficienţa renală, depresia sau atacurile de panică.
"Am fost foarte bolnav cu inima, trebuia să mă vindec, aşa că am căutat alte forme de tratament, în afara celui medicamentos. Nu m-am mai dus la cardiologi şi m-am apucat de apicultură", spune Victor Bogdan.

Miraculosul preparat al inginerului este un supliment nutritiv apiterapic preparat prin combinarea ştiinţifică a componentelor din mierea de albine.
Compoziţia chimică şi biologică a preparatului se bazează pe cercetări de laborator şi pe studii clinice efectuate cu produse apicole în România şi în lume, la care se adaugă experienţa lui Victor Bogdan. Acesta şi-a brevetat invenţia la O.S.I.M. în anul 2006.

Cu trei ani înainte însă, "au plătit străinii un program să vadă cum stau bătrânii cu sănătatea şi, când m-am dus la cardiologie, mi-a spus doctoriţa că am inimă de cosmonaut", povesteşte Bogdan Victor.
Inventatorul declară că, din 1975, când avea probleme mari cu inima, a consumat o jumătate de tonă de miere, şi rezultatele se văd.
Mărturia celor care au fost vindecaţi prin intermediul tratamentului cu Apisan Forte este însă şi mai grăitoare în privinţa proprietăţilor curative ale preparatului.
La începutul acestui an, Victor Bogdan a primit o scrisoare de mulţumire de la una dintre pacientele sale.
Doctorii îi depistaseră în ianuarie 2007 un nodul cancerigen la sân şi multiple formaţiuni tumorale în stadiul de metastază, la ficat. Pacienta s-a vindecat într-un an, urmând tratamentul indicat de Victor Bogdan, cu Apisan Forte, şi un regim alimentar strict, denumit BG1.

O altă pacientă, Elena Bălănean, a ţinut să îi mulţumească public pentru că s-a vindecat de cancer renal, şi a apelat la presă pentru acest lucru.
Doctorii de la Spitalul de Oncologie din Cluj îi spuseseră Elenei Bălănean că mai are doar şase săptămâni de viaţă deoarece avea rinichiul stâng extirpat, iar la cel drept i se depistase o tumoră cancerigenă. Pacienta s-a vindecat după trei ani de la începerea tratamentului recomandat de Bogdan Victor.
La Salonul Internaţional de Invenţii de la Geneva, care a avut loc în aprilie 2008, Victor Bogdan a primit medalia de aur şi felicitările juriului pentru Apisan Forte, considerat cea mai bună invenţie la categoria sa.

Victor Bogdan, de profesie inginer diplomat, a urmat pe parcursul mai multor ani cursuri profesionale de apicultură ştiinţifică.
Este preocupat şi de alte terapii naturale neconvenţionale precum kinetoterapia sau automasajul, şi nu se limitează la a oferi solicitanţilor doar Apisan Forte, ci şi sfaturi "pro sănătate", aşa cum se exprimă chiar el. Victor Bogdan a fost prezent la Salonul Internaţional de Invenţii, Cercetare Ştiinţifică şi Tehnologii Noi - Inventika 2008, care a avut loc la Romexpo.

Florin Tulbure, Antena3.ro

Dacă doriţi să aflaţi informaţii despre cum îl puteţi contacta pe inginerul diplomat Victor Bogdan puteţi să scrieţi la adresa Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza , urmând să primiţi un răspuns pe adresa dumneavoastră de e-mail.


Inginerul diplomat Victor Bogdan poate fi contactat prin intermediul adresei de e-mail Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza , sau telefonic la numarul 0723.678.581

(Articole transmise de Fundaţia Braşov, S.U.A., la 04.08.2010)

 

 


 

Medicina naturista

Sanatate pentru ochi

Peste jumatate din populatia globului sufera de boli oculare. In loc sa ingrosam cozile la cabinetele medicale, mai bine sa invatam sa ne protejam.

Conexiunea dintre noi si lume se face in principal prin intermediul ochilor, peste trei sferturi dintre perceptiile si amintirile unei fiinte umane fiind de natura vizuala. De sanatatea acestor ochi depinde astfel intreaga noastra relatie cu ceea ce se afla in jurul nostru. Iar din pacate, foarte multi dintre noi nu suntem constienti de acest lucru si, mai mult, nu stim ce pericole prezinta, pentru aceasta functie extrem de delicata a vederii, stilul de viata modern. Peste jumatate din populatia planetei a ajuns sa aiba probleme oculare mai mult sau mai putin grave, cauzate de factorii nocivi pe care-i intalnim la tot pasul. Care sunt acestia? Privitul indelungat la televizor sau in ecranul calculatoarelor, inlocuirea luminii naturale cu lumina electrica, alimentatia deficitara, saraca in minerale si vitamine naturale, poluarea chimica, fortarea vederii in timpul efortului intelectual prelungit, si lista ar putea continua. Interesant si totodata ingrijorator este faptul ca problemele oculare, cele mai multe dintre ele grave, apar de la varste tot mai fragede, asa incat un procentaj tot mai mare de copii au nevoie de tratamente de specialitate. Din acest motiv, unii specialisti si-au pus problema: oare nu este mai usor sa prevenim aceste deficiente din timp si, eventual, sa le tratam pe cale naturala, decat sa incercam ulterior sa gasim paleative sofisticate? Remediile naturale care urmeaza constituie raspunsul la aceasta intrebare:

Palmingul

Este o metoda de tratament ocular descoperita de catre doctorul britanic William Bates, absolut din intamplare. Intr-o zi, simtindu-se peste masura de obosit si cu vederea incetosata, si-a asezat in mod reflex ambele palme deasupra ochilor. A ramas astfel vreme de cateva minute, pentru a observa apoi cu surprindere ca vederea i se clarificase brusc, durerea de cap ii disparuse, iar oboseala se estompase simtitor. Dr. Bates, de profesie oculist, si-a dat seama ca fara sa vrea a facut o descoperire exceptionala si a recomandat din acel moment pacientilor sai cu diferite boli oculare sa faca acest exercitiu, pe care l-a numit "palming". Cu ajutorul palmingului efectuat consecvent vreme de cateva luni, a obtinut rezultate mai bune decat cu cele mai sofisticate metode chirurgicale si tratamente oftalmologice, in tratarea hipermetropiei, a miopiei, a strabismului, a blefarospasmului, si chiar in anumite tulburari de irigare oculara sau in degenerescenta oculara.
Iata in detaliu cum se face acest exercitiu:
Ne asezam comod, cu spatele drept pe un scaun, apoi ne frecam vreme de 20-30 de secunde palmele intre ele, ca si cum am vrea sa le incalzim. Ne punem apoi palmele cu degetele usor stranse in caus deasupra ochilor si cautam sa simtim caldura binefacatoare si energia emanata de maini. Ramanem asa vreme de 2-5 minute, cat mai relaxati, urmarind sa simtim transferul de energie dinspre palme spre ochii intredeschisi si efectele benefice ale acestui transfer (starea de detensionare, de regenerare). La sfarsit, luam palmele de deasupra ochilor, clipim de cateva ori si cautam sa sesizam transformarile petrecute in urma acestui exercitiu: vedere mai clara, disparitia sau estomparea starii de tensiune psihica, relaxarea corpului si a mintii. Mai ales cei care lucreaza mult pe calculator sau cu ecrane fluorescente, care au multa munca de birou sau care au o activitate ce necesita precizie si un grad ridicat de incordare a vederii este bine sa faca de minimum doua ori pe zi acest exercitiu. Este o metoda simpla, dar care ne scuteste de multe neplaceri legate de ochi si care, facuta des, de 4-5 ori pe zi, cate cinci minute, poate vindeca sau ameliora o lista impresionanta de boli, pe care le-am enumerat mai sus.

Spalatul cu apa rece

Este o straveche aplicatie de medicina traditionala, care presupune ca atunci cand ne facem toaleta de dimineata sa ne aruncam vreme de 1-2 minute cu apa pe ochii intredeschisi. Aceasta metoda va produce temporar o usoara iritatie (din cauza diferentei de presiune osmotica), inrosindu-ne corneea, insa totodata va creste de cateva ori afluxul de sange din zona ochilor, va produce o curatare a acestei zone, precum si o inviorare a intregii fiinte. Persoanele care se simt obosite, care au tulburari de concentrare si de focalizare a privirii (le "fuge" imaginea) ori care se confrunta cu probleme oculare specifice varstei inaintate trebuie sa faca in mod special aceasta aplicatie. De altfel, aceasta tehnica simpla este si un mijloc rapid de energizare si de revigorare psihica, precum si de eliminare a stresului si a oboselii mentale, putand fi facut nu numai dimineata, ci si in timpul zilei.

Clipitul voluntar

Mica miscare de inchidere si de deschidere a pleoapelor pe care o numim clipit este un mijloc de protectie naturala foarte important pentru ochi, care permite ferirea lor de corpi straini si mentinerea peliculei umede de lacrima care creeaza un mediu propice pentru acest organ senzorial. Pornindu-se de la acest fapt, s-a pus problema: ce se intampla daca pentru o perioada de timp de cateva minute, clipim mai des decat de obicei, si cu putere?
Oare nu pot fi obtinute in acest mod efecte curative? Astfel a fost pus la punct un exercitiu care presupune sa inchidem ochii, cat de strans se poate, vreme de 3 secunde (numarand in gand: 3, 2, 1), si sa-i deschidem apoi la maximum vreme de alte trei secunde s.a.m.d., vreme de doua-trei minute incontinuu pe zi. S-a constatat ca, repetat zilnic, vreme de mai multe luni, acest exercitiu duce la rezultate exceptionale, in cateva afectiuni cum ar fi: miopia (prin echilibrarea presiunii la nivelul globilor oculari), hiposecretia lacrimara, anumite forme de conjunctivita si blefarita (prin intensificarea circulatiei la acest nivel).

Lacrimatul voluntar

De ce lacrimam? Iata o intrebare la care este dificil de raspuns. In aparenta, lacrimarea este un proces menit sa elimine orice corp strain sau substanta iritanta care ajunge in contact cu ochii. Dar lacrimatul nu apare doar atunci cand ochii trebuie feriti de vreun pericol, ci si atunci cand suntem foarte tensionati psihic, atunci cand suntem deprimati, emotionati, sau chiar atunci cand suntem foarte fericiti. Astfel, lacrimatul are - se pare - si o functie de eliminare a stresului, a emotiilor foarte puternice, care altfel ne-ar perturba. Din acest motiv, in medicina traditionala, lacrimatului i se acorda un loc foarte important. El era provocat vreme de cateva minute cu ajutorul unor substante iritante continute de ceapa sau hrean, substante care erau eliberate prin raderea acestor legume. Se punea unul din aceste ingrediente rase in apropierea ochilor, ceea ce provoca un lacrimat de 3-4 minute, cu efecte terapeutice foarte intense: elimina durerile de ochi produse de concentrarea excesiva a privirii sau de expunerea indelungata la lumina prea puternica, ameliora blefaritele si conjunctivitele alergice, facea sa dispara durerile de cap aparute pe fondul starilor de tensiune psihica, elimina mancarimile de ochi. In unele cazuri, lacrimatul era folosit si ca remediu de prim ajutor pentru eliminarea spanului sau a aschiilor de lemn sarite accidental in ochi.
In medicina magica, lacrimatul era provocat pentru a scapa de blesteme, de posesiunea duhurilor rele si a diverselor entitati negative care impietreau mintea si sufletul.

Plantele vederii

Se folosesc pentru uz extern, de regula sub forma infuziei combinate, avand efecte antiinflamatoare oculare, antialergice, antiinfectioase. Unele dintre aceste plante, de exemplu frunzele de corn, sunt creditate chiar cu o misterioasa proprietate de a vindeca boli cum ar fi miopia sau astigmatismul. Aceasta, in timp ce silurul a fost folosit, cu succes in unele cazuri, pentru tratarea cancerului localizat in apropierea ochilor, a tulburarilor de vedere care apar odata cu varsta si chiar pentru ameliorarea complicatiilor oculare grave ale unor boli cum ar fi diabetul sau scleroza multipla.
Iata in continuare cateva elemente despre folosirea acestor plante:
Prepararea infuziei combinate se face simplu, punand 1-2 lingurite de pulbere de planta uscata la macerat, in jumatate de pahar de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Maceratul obtinut astfel se pune deoparte, iar planta ramasa se opareste cu o jumatate de pahar de apa clocotita si se lasa sa se raceasca, dupa care se strecoara.
In final se combina cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un pahar de infuzie combinata, care se foloseste pentru comprese si pentru spalaturi oculare.

Silurul (Euphrasia rostkoviana) - se umezeste un tifon cu infuzie combinata de silur (2 lingurite la jumatate de pahar de apa) si se aplica pe pleoape vreme de o ora. Aplicatia se repeta zilnic si este folosita contra bolilor tumorale cu localizare in zona oculara, contra afectiunilor degenerative ale ochilor, contra conjunctivitelor si blefaritelor de natura infectioasa.

Albastrelele (Centaurea cyanus) - se face dupa reteta prezentata mai sus o infuzie combinata din flori de albastrele, la care se adauga apoi o lingurita rasa de sare. Cu acest preparat se fac spalaturi ale ochilor contra infectiilor oculare, pentru incetinirea ritmului de evolutie a cataractei, pentru ameliorarea vederii in cazul diabetului. Este un remediu cu o eficienta dovedita pentru incetinirea ritmului de evolutie a hipermetropiei.

Cornul (Cornus mas) - se prepara o infuzie combinata din doua lingurite de frunze uscate la un pahar cu apa, infuzie la care se adauga o lingurita de sare. Se fac spalaturi oculare zilnice cu acest preparat, tratamentul durand minimum doua luni. Indicatia majora este tratamentul miopiei, inclusiv al miopiei progresive.

Musetelul (Matricaria chamomilla) - florile sale sunt un puternic antialergic. Se aplica sub forma de comprese pe pleoape, contra blefaritei si a conjunctivitei alergice. Este eficient si ca adjuvant contra infectiilor oculare de natura bacteriana (se foloseste infuzia combinata, preparata din 3 lingurite la un pahar de apa), precum si pentru atenuarea simptomelor herpesului ocular (se foloseste impreuna cu infuzia combinata de napraznic). De asemenea, compresele cu musetel sunt eficiente contra ochilor obositi, contra durerilor de cap si de ochi produse de suprasolicitarea intelectuala.

Ochii si alimentele

Asa cum este bine cunoscut in medicina naturista, nu putem insanatosi cu adevarat un organ sau un sistem daca nu avem in vedere starea de armonie a intregului corp. In acest context, practic orice afectiune oculara, cu exceptia celor traumatice, are o cauza interna, o disfunctie la nivelul intregului organism, care trebuie corectata. Din acest motiv, trebuie avute in vedere in tratamentul bolilor de ochi nu doar terapiile locale, ci si cele care se adreseaza intregului organism. Iar in acest sens, dietoterapia este de prima importanta, existand cateva alimente medicament foarte utile pentru tratarea afectiunilor oculare.

Catina - este campioana vitaminei A, vitamina numita si "retinol", pentru ca are un rol decisiv in procesele de hranire si de regenerare care se desfasoara la nivelul ochilor. Pentru a preveni si a combate afectiunile oculare se consuma fructe de catina crude, amestecate cu miere, cate 20-30 de grame pe zi. Efecte vitaminizante au si anumite legume consumate crude, cum ar fi: morcovii, patrunjelul, soia (germenii), nautul.

Afinele, murele, coacazele negre - toate aceste fructe contin antociani, substante care protejeaza ochii de procesele de imbatranire, ajuta la mentinerea elasticitatii tesuturilor la acest nivel, imbunatatesc vederea nocturna. De asemenea, aceste fructe ajuta la mentinerea glicemiei la valorile normale, prevenind diabetul - o maladie care provoaca probleme oculare majore.

Polenul de albine - contine aminoacizi esentiali, cu un rol extrem de important in procesele trofice care se desfasoara la nivelul ochilor. O lingurita de polen consumata zilnic asigura necesarul din acesti aminoacizi, fiind un mijloc de prevenire si combatere a afectiunilor oculare care apar odata cu varsta, precum si a celor care apar la copii.

 

 

 


 

(Redacţia mulţumeşte lui Horen şi Virginiei Braşov, ca şi Fundaţiei BRAŞOV, pentru munca pe care o fac în folosul comunităţii creştinilor din întreaga lume, prin punerea la dispoziţia lor a celor mai importante noutăţi legate de Dumnezeu, credinţă, sănătate, etc)