Studii / Cercetari - Studiu biblic 'Planul de mantuire'
Index articol
Studii / Cercetari
Studiu de caz
DILEME ETICE ÎN CREŞTINISMUL ROMÂNESC DIN PERIOADA REGIMULUI COMUNIST ŞI POST-COMUNIST
O Reforma Moderna
Studiu biblic 'Planul de mantuire'
Toate paginile

 

PLANUL DE MÂNTUIRE CU CEI ŞAPTE  MII DE ANI AI ISTORIEI OMENIRII CARE SE COMPLETEAZĂ CU A OPTA MIE DE ANI, SĂRBĂTOAREA CORTURILOR,  FORMÂND NOUL IERUSALIM Ap.21:1-3, PREDAT TATĂLUI, Lev.23:33-36                       
SUPUNÂNDU-I-SE
Ev.2:13; 1Cor.15:26-28; Is.53:10 ( Filp.1:29,30; 2:1-16; 2Tes.1:1-12,ca cetăţeni cereşti Filp.3:20,21;Ev.3:1)

MOTO:  - Obârşia Înţelepciunii - Dumnezeu este singurul Înţelept Rom.16:27: Lumina – Hristos (Mica 5:2;  
Gz.1:3 comparat cu Ioan 17:3-6; Luca7:35)
- „Am fost creată înainte de orice început... ” (Prov.8:22,23)
- „El, Hristos este chipul Dumnezeului Celui viu…” (1Col.1:15-17)
- „Cercetaţi Scripturile…” Ioan 5:39 
- „Ascultarea face mai mult decât jertfele…decât orice închinare…” 1Sam.15 :22

Recomandare: Este necesar a se citi toate versetele şi capitolele din context pentru a fi înţeleasă această solie.


Biblia începe cu Geneza, cu Creatorul cerului şi al pământului, cu Dumnezeu în Trinitatea Sa aratată prin 3 versete zicând: La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul. 2 - Pământul era pustiu şi gol şi în întuneric. Duhul lui Dumnezeu mişca peste ape. 3 – Dumnezeu a zis: Să fie LUMINĂ! Şi a fost LUMINĂ. Prin aceste 3 versete ni se arată TRINITATEA - Dumnezeu TATĂL, apoi Dumnezeu FIUL, apoi Dumnezeu DUHUL SFÂNT. Lumina e Fiul, taina lui Dumnezeu: Col.2:2, Ap.10:7 “Singurul care locuieşte într-o LUMINĂ de care nu te poţi apropia” 1Tim.6:16 ; Ioan1:1-5. Iar Fiul Hristos zice: “Eu sunt LUMINA lumii” în Ioan 8:12; 12:34-36; 44-46. Trinitatea este piatra de poticnire pentru monoteişti, ei vor pricepe primindu-L pe Domnul ca Hristosul Fiul lui Dumnezeu Tatăl prin Duhul Sfânt, confirmă versetele din Mat.11:25-29 care le va descoperi taina, adică: pe Tatăl, pe Fiul şi Duhul Sfânt în toată plinatatea. Cine nu-L are pe Fiul ca Lumină nu va afla taina, că ei umblă în întuneric şi ei sunt întuneric, în dumnezeul acestui veac 2Cor.4:2-6, comparat cu Efs.5:8, Mat. 5:14-16.
Începutul lucrării lui Isus, după ce Ioan a fost închis, Isus a zis: “… se vede o lumină” (Mat.4:16). Au trecut 400 de ani de întuneric pâna la naşterea lui Ioan Botezatorul ultimul prooroc al Vechiului Testament, timp arătat în scrierile apocrife, istoria Macabeilor şi formarea sectelor mozaice: Fariseii, Saducheii, Irodienii, Esenienii, urmând ocuparea de catre Romani. Întunericul constă în lipsa proorocilor şi depărtarea de Lege pe care trebuia să o ţină, promiţând că o va face. Rodul neascultării Evreilor ce a adus ultima pedeapsă prin ocuparea ţării de către Romani, după alte două: cea Asiriană a celor zece semiţii de sub Ieroboam, Ahab şi Izabela şi profetul Ilie cu Elisei (1Imp.17 şi 18). Apoi pe cele două semiţii din sud: Iuda şi Beniamin, deci având ca împăraţi pe Ezechia pâna la Zedechia (2Imp.18-25) când cad sub babilonieni. Apoi Romanii după cei 400 de ani, ocupă ţara, Gral. Pompei, Cezar August, (Luc.2:1-7)  care-l pune pe Irod cel mare, Guvernator peste ei; apar Ioan Botezatorul şi Domnul Isus care după 30 de ani este botezat (Luc.3:21,22). Ioan Botezatorul este decapitat, după care Domnul Isus iese în public (Luc.4:1); ispitirea lui Isus şi cuvântul Său la Capernaum unde începe să se prezinte ca Lumina ce luminează pe cei din întuneric care văd o Mare Lumină, adică pe El, care luminează pe orice om venit în lume (Ioan 1:9;       1Ioan 1:6,7; fiind părtăşia din Fap.2:42. Domnul Isus vorbeşte despre această Lumină în Mat.4:12-17 şi Ioan Botezătorul în Ioan1:10-34). Pavel aude o voce din Lumină la convertirea sa…Fap.22:6-15.
Lucrarea Duhului Sfânt în aceia care L-au primit conform Fap.1:8 şi 2:1-5, comparat cu Ioan15:5, face ca Scriptura să li se descopere şi să nu mai fie pecetluită conform Daniel 12:9, e descoperită, căci suntem în vremea din urmă, conform 2Timotei3:1-17, suntem robii Săi Ap.1:1, 2.
Legea şi proorocii au ţinut până la Ioan Botezatorul, de atunci în colo lucrează Duhul Sfânt prin Sfânta Scriptură, prin Duhul Sfânt făgăduit şi primit. Numai prin Duhul vom putea pricepe dialogul ce a avut loc în cer din Gz.1:1-31 şi 2:1-3, culminând discuţia în cer cu afirmaţia: “Să facem om după chipul Nostru…” versetul 26 din Geneza capitolul 1, iar în versetul 28 i-a binecuvântat şi a zis: “Creşteţi înmulţiţi-vă, să umpleti pământul, şi supuneţi-l; şi stăpâniţi…” Gz.1:28. Omul creat în cer, în ziua a 6-a, e Duh-Spirit, spre deosebire de cel din Gz. 2:7 când zice: Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi a devenit un suflet viu. Când a fost făcut, nu creat ca cel spiritual, pe pământ nu era nici un om, versetul 5, iar pământeanului îi spune să păzească, iar celui ceresc: să stăpânească Gz. 2:15. Acesti 2 sunt într-unul şi vom pricepe când Pavel vorbeşte de omul din lăuntu (Rom.7:22 şi Efs.3:16; 2:14,16) iar pe Domnul când zice: omul nu se hrăneste numai cu pâine şi cu orice cuvânt care iese din gura Lui Dumnezeu Mat.4:4 şi Deut.8:3. Omul din lăuntru e cel ceresc – cugetul – Duhul primit la început care trebuie hrănit cu mana cerului, a Cuvântului – Sfânta Scriptură inspirat de Duh Sfânt primit şi unit cu Duhul nostru Rom.8:16 ce adevereşte împreună că suntem copii ai lui Dumnezeu hrănindu-se cu cele cereşti afirmate, conform lui Ioan15:5-10; 6:48, 58,63,69; Ez.3:1-3, Ier.15:16 şi Ap.10:9 comparat cu Ez.3:4. Atunci se vor deschide ochii inimii, ai omului din lăuntru, pentru care se roagă Pavel în Ef.1:17-23; Isus a zis: “despărţiţi de Mine nu realizaţi nimic, nu rodiţi” Ioan15:3-6. Să nu rămânem copii, să creştem la statura de om mare pentru a aduce roade şi a deosebi binele de rău Ef.4:11-16, Ev.5:14 şi comparat cu Mat.13:3-23. Isus a zis: Învăţaţi de la Mine! El e pilda de Mare Preot ce şi-a terminat lucrul 1Cor.15:24-28.
Schiţa grafică de faţă arată desfăşurat, cronologic planul mântuirii omului căzut în păcat, istoria care începe pe pământ. Iniţial planul e hotarat în Cer, în sfatul Trinităţii când s-a pus problema “Cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns “iată-Mă, trimite-Mă” Isaia6:8. Acceptarea plecării din Cer pe pământ ne este arătată: “iată-Mă că vin! În sulul cărţii este scris despre mine, vreau să fac voia Ta Dumnezeule!.....cei ce iubesc mântuirea să zică “Mărit să fie Domnul” Ps.40:5-11 se repetă în Ev.10:5-17 care ne arată zicând: El desfiinţează, astfel cele dintâi ca să pună în loc pe cea de-a doua, care ne face sfinţi Ev.10:9,10, “căci Hristos este sfârşitul legii, pentru ca oricine CREDE în Isus” să poată căpăta neprihănirea, Rom.10:4. EL Isus este cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin EL au fost create toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ…El este mai înainte de toate şi toate lucrurile se ţin prin El Col.1:15-23 “Lumina care luminează pe orice om venit în lume…” Ioan1:9; 1:1 “Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii” Ioan 9:5. “Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru” Ioan12:35. Convorbirea lui Isus cu cei ce resping lumina, ei sunt de jos, iar El e de sus… de citit Ioan8:21-29. Deci, vorbea de cunoaşterea şi înălţarea Sa după înviere Ioan 8:30-59. De remarcat în ver.32 din Ioan capitolul 8, că Domnul se adresează celor care crezuseră în El zicând: “Dacă ramâne în voi cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei: ve-ţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă v-a face slobozi” – liberi – de Legea dată temporar, după 430 de ani de la făgăduinţa dată lui Avraam, tatăl credincioşilor, ne lamureşte Pavel în Galateni capitolul 3:15-29. Prin Duhul Sfânt primit ni se imprimă conform Ev.8:6-13 şi 10:9-24; Pavel zice: “N-am vrut să ştiu altceva între voi, decât pe Hristos…” 1Cor.2:2. Acel “altceva“ Il umbreşte şi Il marginalizează, nu poate lua chip în noi conform 2Cor.3:5-18 şi Rom.3:24. Avem garanţia Cuvântului: “El, Isus este CHIPUL Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea Col.1:15, “Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri . În EL aţi fost tăiaţi împrejur, nu de o mână, ci cu tăierea împrejur a Lui Hristos…”  “A  şters zapisul cu poruncile Lui care stătea împotriva noastră fiindu-ne potrinvnic şi L-a nimicit pironindu-L pe cruce…” Col.2:9-23. “Totul e gunoi (zice Pavel în Filipeni 3:8-15) ca să câstig pe Hristos”, gunoiul este tot ce stă între noi şi Hristos, acel ALTCEVA care ni-L eclipsează lipsindu-ne de părtăşia cu, şi în El. Însăşi o religie creştină, statică, nu dinamică, nemărturisitoare, cu posturi şi rugaciuni lungi, poate fi altceva ce ne va izola de Domnul. “Religiunea curată şi neîntinată înaintea Lui Dumnezeu, Tatăl nostru este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi în lume” Icv.1:27. “Iar postul plăcut este… atunci când nu-ţi vei face gustul inimii fireşti în ziua sărbătorilor şi nici îndeletnicindu-te cu treburi şi nedându-te la flecării” vezi Isaia 58:1-14. Cât de departe suntem în creştinismul nostru modern şi formalist pe care Domnul îl mustră: “Nu oricine-Mi  zice: Doame, Doamne!…” Mat.7:21-29. Ioan Botezătorul e ultimul prooroc al Vechiului Testament, burduful vechi. Ucenicii lui întrebă pe Isus: de ce ai lui Isus nu postesc? Dacă suntem în El, vinul nou e pus în burdufuri noi. Marcu.9:14-17, Luc.5:36-38. Burdufurile iudaice vechi nu-şi mai au rostul, căci: “iată toate s-au făcut noi!” Ap.21:5; 2Cor.5:17. De cercetat Fap. Ap. Cap.15.  Hotărârea Bisericii cu privire la Lege şi la “tăierea împrejur” vezi Rom.2:25-29 şi Ier.9:24-26, căci necunoaşterea Scripturii este a fi: nematuri spiritual, subordonaţi epitropilor, sub robia învăţăturilor începătoare ale lumii Gal.4:1-8. După primirea Cuvântului şi “Pocăinţei”, trebuie creşterea necesară, a nu rămâne copii, ci dependenţi de Cuvânt (Ef.4:11-16; 1Cor14:18-32; Rom.12:12) comparat cu Ev.5:9-14, altfel bâjbâim în necunoaştere, ca religie moartă Ef.2:1. Mergem la adunare doar din obişnuinţă, fără scop de a-L cunoaşte deplin pe Isus şi a primi Duhul Sfânt, în dorinţa unui lucrător destoinic 1Cor.3:9-11. Aşa învăţa Pavel pe Timotei capitolul 3 tot şi 4:1-5. Iată, au trecut 2000 de ani ai epocii creştine şi am rămas la un creştinism formal care să întinează. Noi, rămăşiţa, tuma mică să luăm aminte să nu ne potrivim acestui veac rău înnoindu-ne mintea ca să putem deosebi bine voia lui Dumnezeu: ce-a bună, plăcută şi desăvârşită… a citi Rom.12:1-16. Voia plăcută, desăvârşită a împlinit-o Domnul Isus, era Legea de pe Sinai şi nimeni n-a putut a o împlini, El Isus doar, (Mat.5:17) şi prin credinţa noastră în ce a făcut El, o împlinim şi noi, în ascultare, căci pune în loc superlativele sale zicând “Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: Să nu ucizi;… Dar Eu vă spun că cine se mânie pe fratele său; sau îi zice: Prostule! cade sub pedeapsa judecăţii, sau îi va zice: Nebunule! va cădea sub focul ghenei. La fel despre adulter şi despărţire; Să nu juri strâmb, sau ochi pentru ochi; şi iubirea vrăşmaşului. Să nu vă împotriviţi celui care vă face rău etc. Mat.5:17-48. Aceaasta este Legea lui Hristos, care o desăvârşeşte ca Fiu, pe cea dată de Moise ca rob, iar trupul, casa Tatălui vom fi noi dacă o împlinim, vezi Ev.3:1-6. Dar Pavel ne avertizează: “toţi cei ce vor să trăiască cu evlavie în Hristos vor fi prigoniţi” aşa că: după cum nu este nimic mai presus de învăţătorul său (Mat.10:24), tot astfel nimeni nu poate pretinde să fie tratat mai bine decât stăpânul său, vezi Mat.10:16-18. Acest lucru îi va da ocazia să guste şi toate resursele harului ale acelui har nelimitat ce va fi cunoscut de acela ce s-a consacrat, El păzindu-i şi un fir de păr, versetul 30 din Mat.10; şi 2Cor.12-:9, lucru experimentat de mine şi de alţi fraţi sub comunism ce prigoneau credinţa. Credinciosul trebuie să facă faţă nu numai lumii, ci prea adesea şi ostilităţii cu care este întâmpinat în familia lui, de către cei care nu cred ca ei în religie fară scripturi, Mat.10:36-38. A-mi lua crucea înseamnă a purta semnul distinctiv a Lui Isus, batjocorit, al condamnaţilor la moarte; altfel spus: “Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze” Mat.16:24, înseamnă că am renunţat la plăcerile firii noastre vechi, din dragoste pentru El, cum a trăit Pavel, Gal.2:20, sau Petru care zice: “Domne noi am părăsit totul şi Te-am urmat…” Domnul le promite scaune pentru a şedea să judece” Mat.19:27-30, comparat cu 2Cor.5:14-17. Credinciosul matur nu se potriveşte chipului veacului acestuia, adică “creştinismului de forme” în învăţături începătoare, omeneşti… Rom.12:2; Col.2:18-23, comparat cu Gal.4:17-31;5:15. Credinciosul matur trebuie să depăşească neprihănirea cărturarilor şi fariseilor Mat.5:3. El este sărac, adică este flămând după neprihănire, o caută continuu, să fie curat, are Duhul Sfânt într-o continuă creştere fiind eliberat de Lege. Acesta pentru că a murit faţă de Lege, el trăieşte în Hristos prin Duhul, ca să aducem rod pentru Dumnezeu Rom.7:4,5, fiind eliberaţi de Legea ce ne ţinea robi, Rom.7:6, comparat cu Rom.6:8-14, 20-23. Victorioşi prin îndemnul ce ni-L dă Duhul Sfânt în noi, conform Rom.8:1-9, Duhul Sfânt ne schimbă gândul de la cele de jos la cele de sus – veşnice, dacă am înviat împreună în Hristos, Col.3:1-4. Pavel ne dă exemplu: cele două femei Sara şi Agar – cei 2 fii Isac şi Ismail, descris în continuare în Gal.4:21-31 şi 5:16-18, faptele firii pământesti Gal.5:19-21. Roada Duhului Sfânt Gal.5:22-26 – faptele sunt ale firii vechi – roadele sunt ale Duhului Sfânt, puterea primită Fap.1:8, a celui matur conform Ps.119:11 şi Ioan 5:39 şi nu o pot primi cei fară credinţa dată celor ce cred, şi în care rămâne Cuvântul trimis de Tatăl (Ioan 5:38) şi pe care-L urmează (Mat.19:27) el cercetând Scriptura. Cel firesc – lumesc – rămâne fără putere în întunericul lumii arătat în Rom.1:18, căci n-a căutat pe Dumnezeu în cunoaşterea lor, El îi lasă în voia firii şi a minţii lor blestemate Rom.1:28;  Dumnezeu nepărtinitor cum este, arată că Iudeii şi Neamurile sunt la fel de păcătoşi, dar El se îndură de toţi, le dă o şansă în Hristos = Cuvântul, Ioan1:11-14, Fap.10:34-44. Apostolul Pavel ne arată concret că toţi Evreii şi Neamurile sunt la fel de păcătoşi, în capitolul 3 din Romani, arată şansa prin credinţă şi prin Harul adus de Isus, vezi Ioan1:15-18 şi iertarea adusă de El prin credinţă Rom.3:21. Isus fiind rânduit, predestinat de Tatăl, de bună voie S-a adus jertfă, prin îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, pentru ca acum, să-Şi arate îndurarea, Harul, jertfindu-L pe El, graţiindu-ne pe noi, aidoma ca pe timpul lui Noe, cum arată în Mat.24:36-39. În acelaşi fel – aidoma – a zis Isus, ca în ajunul potopului, care trebuie citit şi mentionat pentru a lua aminte, vezi Gz.6 şi 7 comparat cu 2Pet.3:7-18 : “Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi.
Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi.
Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.
Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.
Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?
Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.
De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace.
Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui, ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri grele de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.
Voi deci, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi, şi să vă pierdeţi tăria, ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei. Amin.”. Să nu uităm a ne  pocăi, a ne naşte din nou Fap.17:30; 2Cor.5:17-21, căci: ÎNŢELEPCIUNEA a fost găsită dreaptă de toţi copii ei, Luc.7:35. Înţelepciunea şi-a zidit o casă, vezi Prov.9:1-10 comparat cu 22:8-35, Efs.2:20-22; 1Pet.2:5 ei sunt Lumina lumii Mat.5:14 în contrast cu Mat.9:36, mustraţi de Isus, comparat cu Mat.11:20-24, iubind mai mult întunericul decât Lumina conform Mat.11:25-30; Ioan 3:18-21, confirmă pe cei răi care se cred înţelepţi. “Dacă Lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!” Mat.6:23.
Acest contrast acum în mileniul 3, e concret în ideologiile:
- Creaţionism = Lumina
- evoluţionism = întuneric
însuşit de lumea care este dusă din rău în mai rău Ev.11:3. Cei care au pricepere ştiu că primesc ÎNŢELEPCIUNEA (1Ioan5:19) şi că lumea merge din rău în mai rău Ap.11:15 “Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi a Hristosului Său”. Sunt rânduite două categorii: cei aleşi, Biserica în cer şi poporul Său, Împărăţia pământească, cele 5 + 5 fecioare Mat.25 comparat cu Mat.13:11-16, 28-30, 40-43, lucrarea celor 3 mari: Moise, Isus şi Pavel. La întrebarea care poruncă e mai mare, cu referire la  Vechiul Testament – să iubesti pe Dumnezeu şi pe aproapele Mat.22:34-40, în Noul Testament, Isus a zis “Vă dau o poruncă nouă” Ioan13:1-17. Ajunul jertfei Sale: Cina, Părtăşia în 1Ioan1:7 cum am făcut Eu, să faceţi. În Evanghelia Harului, Pavel ne-a lăsat pilda lucrării Duhului Sfânt în El după (1Cor.9:1-14) princiipile Legii Noului Testament (1Cor.9:15-27) pe care caută să le împlinească conform Filipeni3:20-21 ca cetăţeni ai cerului, şi se dă pildă în Filipeni3:12-17, principii care se pot aplica prin Duhul Sfânt pe care Il au foarte puţini, cei ce se numesc “creştini” şi religioşi. Schiţa mea doreşte să trezească dorul după cunoaşterea Lui Hristos (în Ioan 17:3) pentru a compara cu schiţa a 2-a a Ierusalimului ceresc din Ap.21, identic cu Cortul lui Dumnezeu cu oamenii noi, cereşti - Mireasa Lui Isus, înnoiţi locuind în părtăşie în LUMINA LUI Ap.21:22-27, Lev.23:33-36.
Despre acest sfârşit al lucrării Lui şi instaurarea Împărăţiei veşnice (Daniel 7:13 si 27) făgăduită şi dorită de, ucenici, ei Îi pun într-un verset din Mat.24:3, trei întrebări: “Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Care va fi semnul venirii Tale şi sfârşitul veacului acestuia?” Isus le răspunde: 1. prin versetele 15-28; al 2-lea versetele 29-31, al 3-lea versetele 31-51 din Mat.24.
Apoi în Mat.24:4 Domnul începe a se adresa conştiinţei lor, ca adevărul să aibă un efect moral: 1 – teama de Dumnezeu; 2 – înflăcărarea dragostei pentru El, fără acestea ar hrăni curiozitatea despre Adevăr, conştiinţa s-ar împietri; astfel ucenicii sunt puşi în gardă cu privire la împărăţia aşteptată cu un împărat fals conform 1Ioan2:18, căci sunt mulţi falşi: 2Tes.2:9,10. Deci, ca unii care suntem avertizaţi să nu ne tulburăm (Mat.24:6) ci să veghem conform Mat.24:36 care arată că despre ziua aceea şi ceasul acela nu ştie nimeni, nici îngerii, nici Fiul, ci numai Tatăl. Ucenicii Îi mai pun întrebarea despre Împărăţie şi despre înviere (Fap.1:6-9) la înălţarea Sa, a repetat, că nimeni nu ştie ziua sfârşitului. Timpul venirii Lui a fost arătat prin proorocii Vechiului Testament Is.7:14, capitolele 9 şi 11 şi fixat de Daniel în capitolul 9:23-27 comparat cu Gal.4:4 “Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.” (Gz.49:10; Daniel 9:24; Marcu 1:15; Efs. 1:10). Acest aspect ne arată împlinirea vremii proorocite şi împlinite, în aceste versete de mai sus; cu privire la întâia venire a Domnului Isus, nouă celor aleşi dintre cei chemaţi (Mat.20:16) să fim în Hristos înainte de întemeierea lumii, predestinaţi să fim sfinţi în El prin simbioza Duhului Sfânt (Efs.1:3-12). “Hristos în voi (noi) nădejdea slavei” Col.1:27b.
Numai în Hristos cade vălul Legii lui Moise, la citirea Vechiului Testament. Nefăcându-se simbioza din Romani: “ Căci toti ceice sunt călăuziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu…” Rom.8:14-16,    “Dacă nu are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui…”Rom.8:9b ,10,1, altfel rămânem greoi la minte 2Cor.3:14-18. Amin!
În mijlocul Universului există Pământul, în mijlocul Pământului există Israelul, în mijlocul Israelului există Ierusalimul, în mijlocul Ierusalimului există Templul Sfânt, în mijlocul Templului Sfânt există Sfânta Sfintelor, în mijlocul Sfintei Sfintelor este Chivotul Sfânt, Chivotul Sfânt reprezentând persoana Domnului Isus conform Col.1:15-17, Mat.3:17; 12:28; 17:5; Is.42:1, Ioan 12:28, Ps.2:7, Marcu 1:11, Luc.9:35, Efs.1:4, Col.1:13, 2Pet.1:17.


Ezechel 37:27,28


Conclzie:

Împărăţia Cristocentrică
– Domnul ISUS –
Centrul tuturor lucrurilor
Ezc.5:5; 38:12; Is.19:21-25
Eternitatea
Cea de-a opta zi simbolizează noile ceruri şi noul pământ din veşnicie, de după încheierea Împărăţiei milenare. Au trecut şapte dispensaţii. Nu a mai rămas decât Sabatul. Prin urmare Sabatul nu poate fi o imagine a Împărăţiei milenare, fiindcă aceasta nu va fi o perioadă de odihnă. Din istoria creaţiei, din Geneza, aflăm că în a şaptea zi (Sabatul după care începe a 8-a zi fără sfârşit a Eternităţii, a pământului şi cerurilor noi Ap.21:1-27) Dumnezeu S-a odihnit de toate lucrările Sale Gz.2:2. Pe plan spiritual aceasta vorbeşte despre faptul că Dumnezeu aşteaptă noul cer şi noul pământ înainte de a Se odihni pentru totdeauna. Aceasta fiind ziua a 8-a fără sfârşit Cortul: Ap.21:2,3.
În relatarea creaţiei aşa cum o găsim în Geneza, nu a mai fost o altă zi după cea de-a 7 a. Căci toate lucrările au fost făcute, şi toate dorinţele inimii lui Dumnezeu au fost împlinite. Aşa că Dumnezeu a binecuvântat această zi ca pe o zi de odihnă. Conform planului lui Dumnezeu de restaurare, din punct de vedere simbolic sunt numai şapte zile, după care nu va mai fi nici o altă zi. Lucrarea de răscumpărare a fost terminată şi tot ce era în planul etern al lui Dumnezeu a fost împlinit. Nu mai este nevoie să urmeze alt timp după această lucrare perfectă a lui Dumnezeu. El doar apreciază şi binecuvântează ceea  ce a făcut. Este adevărat că el nu Se poate odihni înainte de apariţia noului cer şi a noului pământ,  fiindcă lucrarea lui de răscumpărare nu şi-a făcut pe deplin efectul. El se va odihni numai atunci când îi va vedea pe toţi cei pe care i-a răscumpărat, uniţi în chip desăvârşit cu Singurul Om Desăvârşit – Hristos, care deţine întreaga autoritate şi binecuvântare, Satan învins: Aceasta este eternitatea. Eternitatea nu înseamnă altceva decât a te bucura de mulţumirea şi aprobarea lui Dumnezeu pentru totdeauna Col 2:9-15, când opozantul Satan este învins, zdorbindu-i capul Gz.3:15.
Biblia ne vorbeşte şi de a 8-a zi în Lev.23:35,36, care se confundă în sistem septimal cu prima zi Duminica – o zi sfântă care nu va avea sfârşit. Eternitatea este arătată prin cifra 8, iar opt culcat reprezintă odihna deplină şi infinită ∞ .
P.S. Biblia, Sfânta Scriptură, Cartea Cărţilor, fiind Cuvânntul Lui Dumnezeu ceresc, infailibil, inspirat de Duhul Sfânt conform Ioan1:1 şi 2Tim.3:16-17, se adresează omului pământean, iar Tatăl creator ştiindu-i ignoranţa îi zice prin proorocul Isaia: ”Gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele de gândurile voastre!” Is.55:8-11, identic Pavel arată că şi creştinii superficiali în cercetarea Scripturii nu vor ajunge să cunoască Adevărul, el zice: „Dacă aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus unde Hristos şade la dreapta Lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucurile de sus, nu la cele de pe pământ, căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. ”Col.3:1-3 comparat cu Rom.6:7,8-14. Apoi adaugă: „Sunt printre voi uni... care învaţă -cercetează totdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului” conform 2Tim. 3:6,7; 1Tim.6:3-6, cauza proorociei lui Isaia3:12; 9:16; Ier.23:19-40; Maleahi capitolul 2, Eclesiasul.10:16. De cercetat Isaia capitolele 55 şi 56. „Domnul Isus a zis, Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Ioan 14:6; şi a mai zis: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu strânge cu Mine, risipeşte.” Mat.12:30.
Atât timp cât suntem în viaţă, niciodată nu e prea târziu la Domnul. Să ne trezim! 1Tim.2:1-6. Numai atunci împlinim îndemnul lui Pavel: „Aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută Lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastra (noastră) o închinare spirituală – duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia...!” Rom.12.1,2.
Ce-i caracterizează pe cei cu cetăţenie cerescă, cei cereşti, conform Filip.3:20, ei fiind cei care îşi aşteaptă Mirele (versetul 21) ei fiind Mireasa – Biserica care va fi răpită 1Tes.4:13-18; Mat.24:40-47; 1Tim.2:19; Mat.25:10; născută din nou prin cuvânt conform 1Pet.1:22,23; Iacov1:18, are ca prototip pe Rebeca, pe care robul Elizer la fântâna din apropierea familiei ei, vine să scoată apă, Elizer şi-a zis în sine: „ Fata care va veni să scoată apă  şi căreia îi voi zice: Da-mi să beau te rog, şi-mi va zice: Bea tu şi voi da şi vitelor tale, fata aceea să fie nevasta lui Isac, fiul stăpânului meu Avraham” Gz.24:42-67. Isac e bicecuvântat ca sămânţa lui să fie ca stelele cerului, adică cereşti, sămânţă făgăduită cum a fost şi el făgăduit Sarei, fără sămânţă firească a bărbătului. De cercetat Gal.4.21:31; 5:1-6.
Cei doi fii ai lui Isac din Rebeca, Esau şi Iacov se nasc firesc din sămânţa bărbatului, ca şi Ismael din Agar, ei formând pe cei pământeşti care se vor lupta continuu urând pe cei cereşti conform Gal.4:28-31.
Din punctul de vedere al istoriei mântuirii, naşterea din fecioară a lui Isus Hristos este de o importanţă decisivă, deoarece, fiind născuţi din nou, noi nu mai suntem supuşi păcatului originar al lui Adam, păcat care se transmite asupra tuturor oamenilor prin sămânţa bărbatului Rom.5:12. Cel născut din nou este separat de păcatul acesta (care vine prin trup) şi este salvat prin naşterea din nou în Duhul, prin Isus. Din acest motiv putem avea siguranţa mântuirii şi a salvării pentru vecie. Isus trăind veşnic şi cel născut din nou va trăi ca El, Rom.6:1-23; Gal.2:20; 2Pet.1:3-10.
Harul Domnului să fie cu noi toţi.  Amin!

Nicolae Danciu - octombrie 2009