Grupa pregătitoare


Grupa pregătitoare pentru Colegiul Evanghelic DUMITRU CORNILESCU este văzută a fi alcătuită din cei mai tineri credincioşi, trecuţi totuşi de majoratul religios (12-13 ani), hotărâţi să se pregătească pentru o dedicare academică specială în lucrarea lui Dumnezeu.

 

DACĂ AVEŢI această vîrstă a adolescenţei(12-18 ani) şi aţi luat în considerare cerinţa întoarcerii la Dumnezeu, avînd în plus şi dorinţa unei consacrări personale, contactaţi-ne, sunteţi apţi pentru Grupa pregătitoare.

Condiţii suplimentare:

- să aveţi o pregătire şcolară onorabilă

- să aveţi o bună relaţie cu părinţii

- să aveţi o dorinţă în a stabili legături cu alţi tineri şi în a lucra în echipă

 

Pregătirile Grupei constau în instrucţie în tabere de vară, gratuit, cu program de studiu şi relaxare, sub directa supraveghere a cadrelor didactice ale Colegiului.

 


 

Pentru părinţi:

Părinţii îşi pot însuşi elementele biblice ale studiului următor, pentru a putea urmări filozofia noastră de educare.


TINERII NĂSCUŢI ÎN FAMILIILE CREŞTINE APARŢIN DE JURE (de drept) FAMILIEI LUI DUMNEZEU

Tinerii născuţi în familii creştine sunt botezaţi în calitatea lor de tutelaţi, adică succesori ai părinţilor lor care sunt tutorii lor civili şi religioşi (spirituali).

Copiii care nu sunt botezaţi de prunci -din neglijenţa / culpa / necredinţa  părinţilor, nu sunt de drept membrii ai familiei lui Dumnezeu, situaţie pentru care sunt responsabili părinţii lor.

Părinţii care spun că nu-şi botează pruncii pe motiv că le lasă lor această decizie la maturitate săvîrşesc un păcat prin omisiune împotriva lor (conf. Iacov.4:17), deoarece Sf. Apostol Pavel îi numeşte pe copiii credincioşilor sfinţi (conf. 1Cor.7:14), adică puşi de-o parte pentru Dumnezeu, rînduiţi să primească mântuirea - pe care însă, voinţa umană o poate zădărnici.

Aici evidenţiem modul în care omul, prin propria-i alegere, zădărniceşte voia lui Dumnezeu cu privire la el (Luca, 7,30). Este ca şi cum ai avea un cec valabil cu o sumă uriaşă, dar nu poţi intra în posesia banilor decît dacă depui cec-ul la casieria băncii. Botezul singur nu mântuieşte; el este oferit de drept tuturor pruncilor de părinţi mai mult sau mai puţini responsabili. Mântuirea acţionează de fapt, doar atunci cînd omul alege, deplin conştient, calea lui Dumnezeu, prin pocăinţă şi credinţă, avînd loc în el lucrarea supranaturală a Duhului Sfânt, metamorphosis, adică naşterea de sus, naşterea din Dumnezeu.

 


Studiu multidisciplinar

Locul tânărului credincios în adunare

În cadrul studiului multidisciplinar realizat cu ocazia mesei rotunde din 31.08.2009 la Biserica Evanghelică Română, comunitatea Măreţul Har din Pucioasa, jud. Dâmboviţa, s-au desprins cîteva concluzii pertinente cu privire la locul şi rolul tînărului credincios în adunare

 

S-au evidenţiat 3 sisteme de referinţă:

1. sistemul evreiesc, comunitar

a. Gen. 17:23. După naştere, pruncul de parte bărbătească era dus la Templu în a 8-a zi , unde avea loc în fapt, circumcizia, iar în drept intrarea în adunarea fiilor lui Israel.

b. Luca 2:42 - la vârsta de 12 ani împliniţi Isus se află la Templu împreună cu preoţii şi învăţătorii de Talmud ai vremii.

În poporul evreu există din vremuri vechi tradiţia rabinică ca tinerii şi tinerele de 12-13 ani să fie duşi la Templu (în epoca modernă la sinagogă, sau la Zidul Plângerii din Ierusalim), unde avea loc ceremonia bar-miţva (pentru băieţi) şi bat-miţva (pentru fete), care însemnă majoratul religios; din acel moment copiii deveneau “majori” din punct de vedere spiritual, ei răspundeau pentru faptele(păcatele) lor înaintea lui Dumnezeu, ca unii care deveneu capabili din punct de vedere juridic, persoane cu discernământ spiritual.Tinerii responsabilizau situaţia că, din acel moment ei încep o relaţie spirituală şi juridică individuală cu Cerul şi nu mai sunt sub tutela părinţilor lor.Ei intrau, astfel, de facto în adunarea copiilor lui Dumnezeu.

c. în conformitate cu Num. 1,3 la vârsta de 20 de ani un tânăr devenea apt de a purta arma şi de a merge în armată. Este ceea ce numim azi majoratul civil.

Din acest sistem fac parte şi Sub-Sistemul Catolic

şi Sub-Sistemul reformat (prezbiterian)

În aceste biserici, are loc ceremonialul Confirmării, în care tinerii de 12-13 ani sunt puşi să-şi exprime în public dragostea lor pentru Domnul Isus şi apartenenţa lor la Biserica părinţilor lor, ca unii care ies de sub tutela acestora, devenind majori din punct de vedere religios.

În sens contrar, Biserica Ortodoxă Română a pierdut sensul biblic al tutelei spirituale, considerând – în mod greşit – că prin botezul pruncilor are loc şi naşterea din nou.

Aceasta înseamnă că până în anul 1054 - anul marii schisme dintre Biserica Apuseană (Catolică) şi cea Răsăriteană (Ortodoxă)-, întreaga (unica) Biserică creştină folosea sistemul comunitar, evreiesc, al integrării tineretului în comunitatea locală. Ulterior schismei, Ortodoxia nu a mai păstrat această moştenire biblică. Ca o compensaţie istorică poate, azi, în Mişcarea evanghelică de renaştere spirituală “Oastea Domnului”- care germinează în cadrul B.O.R. -, credincioşii rostesc în public, în adunare, jurămîntul de predare faţă de Domnul Isus, prin care îşi afirmă întoarcerea lor la Dumnezeu.

Teologul şi reformatorul Teodor Popescu, la începutul mişcării de la “Cuibul cu barză,” a sesizat această renunţare la moştenirea iudeo-creştină primară a Ortodoxiei şi a păstrat în BER instituţia tutelei, (una din principalele instituţii de drept biblic care şi-au păstrat valabilitatea în Vechiul dar şi în Noul Legământ). Ea durează în sens biblic între 0-13 ani, şi înseamnă responsabilitatea spirituală totală a părintelui pentru şi în locul copilului său. În BER nu s-a tratat până acum şi nu s-a asimilat din punct de vedere teologic învăţătura reformată despre Confirmarea adolescenţilor, fie din lipsa de cunoaştere, fie din lipsa de curaj de a adăuga ceva la învăţătura reformatorului. Problema este că această învăţătura nu este originar creştină, catolică sau reformată, ci evreiască în principal, deci, inspirată.

Locul biblic citat de la Luca 2,42, nu arată că tânărul Isus ar fi participat la bar-miţva, dar este foarte probabil ca acest lucru să fie adevărat, având în vedere că, după această ceremonie, tinerii erau primiţi în adunarea bărbaţilor (la sinagoga din Cesareea, de exemplu, femeile şi copiii îşi aveau locul de închinare la balcon, iar bărbaţii la primul nivel al clădirii), având toate drepturile şi obligaţiile care însoţeau această poziţie. Este mai lesne de crezut că preoţii şi fruntaşii teologi să stea de vorbă cu un tânăr care tocmai a intrat în rîndul bărbaţilor, decât cu un copil care stătea de drept, potrivit rangului său, cu mama şi rudele lui (tot femei şi copii) în locul special destinat lor. De altfel, vârsta de 12 ani apare, nu întîmplător, la mai multe persoane de sex feminin din Noul Legământ.


2. sistemul Anabaptist (Baptist), individualist

a.  La naştere copilul primeşte o binecuvîntare în comunitate (de obicei, Num. 6,22).Această binecuvîntare, folosită ca formulă generală pentru mai multe ocazii, nu echivalează, în fapt şi în drept cu intrarea noului născut în Biserică - ea fiind în Vechiul Legământ doar un ceremonial secundar celui al circumciziei, care reprezenta dovada intrării în poporul ales, sau, cum am spune astăzi, momentul primirii cetăţeniei evreieşti.

b. La o vârstă adultă (peste 18 ani, dar uneori şi mai devreme) în urma exprimării credinţei personale, tânărul primeşte botezul în apă şi poate participa la Cina Domnului. Faptul că tânărul este lăsat de jure în afara adunării lui Dumnezeu, când Apostolul Pavel îi numeşte “sfinţi” pe copii credincioşilor ( 1 Cor 7,14) ridică un serios semn de întrebare, la fel şi respingerea tutelei spirituale, deşi cea civilă a fost şi este acceptată, funcţionînd în continuare, în toate epocile istorice.

Mai degrabă această practică se conformează principiului filosofic al individualismului născut prin Renaştere, adică imediat după Reformă, care a fost şi perioada istorică a naşterii Anabaptismului; el aduce aspecte benefice, inclusiv în doctrina creştină (sintagma "mântuitor personal" s-a născut în acea epocă), dar exagereză încercînd să desfiinţeze şi nu să completeze principiul comunitar al familiei iudaice -care în opinia noastră-, nu putea şi nu poate fi înlocuit, fiind superior.


3. sistemul BER,  sau mixt

a. la o vârstă fragedă pruncul primeşte botezul casei creştine, ca unul care se află sub tutela părintelui său (din fragedă pruncie şi pînă la vârsta de 13-14 ani, cînd trece din clasa a VIII-a în clasa a IX –a, copilul este crescut la "şcoala duminicală"– acolo unde s-a practicat acest lucru, ştiut fiind faptul că ideea de “şcoală duminicală” a apărut în multe biserici locale din BER abia după anul 1990, sau în cadrul familiei – pentru că părinţii erau îndeobşte credincioşi practicanţi consecvenţi).

b.după această vârstă, în cele mai multe biserici locale, involuntar sau inconştient, copilul este “abandonat” de facto din grija spiritual a părinţilor şi a comunităţii creştine, până la vârsta majoratului, urmând ca ei să înţeleagă singuri că au nevoie să “se întoarcă la Dumnezeu” şi apoi (după cca. un an de zile – conform părerii unora) să solicite personal să fie primţi la Masa sau Cina Domnului, în aceleaşi condiţii cu un om oarecare, de pe stradă, care vine pentru prima dată la credinţă. În aceste circumstanţe adolescenţii de ieri, tinerii de astăzi, se plâng în unanimitate de lipsa unui mentor spiritual chiar în perioada din viaţă când aveau cea mai mare nevoie de el, ca şi de greutatea mare resimţită de a se reîntoarce în biserică, de unii singuri.

c.pentru cei care părăsesc ulterior cultul (în favoare altei confesiuni, sau a respingerii totale a lui Dumnezeu din viaţa lor) există o majoritate a acelora care afirmă că şi-au format acea convingere de despărţire doctrinară tocmai în perioada adolescenţei, atunci cînd nimeni - sau, poate, prea puţini -, nu a fost în stare să răspundă “de ce”-urilor justificate ale curiozităţii tinerilor privitoare la teoria şi practica vieţii creştine.

Comentariu

În Statutul şi Mărturisirea de credinţă BER, nu se precizează vârsta majoratului spiritual(religios); totuşi, practica bisericească arată că sunt persoane care au intrat la Masa Domnului mai înainte de majorat (18 ani), uneori şi la 12 ani, fapt care lasă deschisă posibilitatea punerii în practică a sistemului evreiesc, biblic, care este mai argumentat din punct de vedere teologic, decît cel mixt, urmat în prezent, şi în plus, nu necesită modificarea Statutului sau Mărturisirii de credinţă, fiind doar un element de practică cultică curentă.

 


OBIECŢIE JUSTIFICATĂ / RĂSPUNS LA OBIECŢIE

Oare, toţi tinerii adolescenţi care vor fi acceptaţi la Cină, pe baza mărturiei lor publice (şi scoşi de la Cină pe baza mărturiei contrare a părinţilor), sunt cu adevărat născuţi din nou?

Răspundem cu o întrebare: Oare, toţi oamenii de lume care vin în adunare şi spun că s-au pocăit sunt credincioşi cu adevărat? Oare, nu le dăm lor mai mult credit decât propriilor noştri copiii, care s-au născut în casele noastre, mâncând, bând şi respirând Evanghelia curată?

Răspuns comun pentru ambele situaţii: NU ŞTIM!

Domnul este cel ce cercetează inimile. (Ier.17:9)





Comentarii:

 

1. Chiar dacă am spune că aceşti tineri nu sunt cu adevărat credincioşi, lucrul acesta s-ar vedea, iar noi ca părinţi am fi mai aproape de ei să-i corijăm, să-i ajutăm, să-i responsabilizăm, să veghem asupra lor.

2. Sunt ei mai apăraţi de rău şi mai aproape de bine, dacă îi trimitem / sau îi lăsăm să plece în lume? Cu siguranţă NU!

3. Mi se pare că acum, în sistemul mixt – adică amestecat, şi ca evreii, şi ca baptiştii – suntem cinici cu copiii noştri socotind că ei nu pot fi consideraţi apţi de a primi mântuirea, decât dacă/ sau, după ce , au experimentat din plin starea de păcat. Ori, de jure, ei aparţin adunării creştine prin botez ( a se vedea similitudinea celor două instituţii de la Colos. 2,11-12), la fel cum tinerii evrei intrau în adunarea copiilor lui Israel prin circumcizie,  şi de facto-la majoratul religios, aşa cum se întîmpla în vechime şi cu adolescenţii evrei, care îl alegeau deplin responsabili pe Dumnezeu în viaţa lor. Ei s-ar bucura astfel, de un statut mai favorabil decît cei care vin în Biserică din afară, lucru pe care ni-l arată Scriptura pentru copiii poporului ales dintre naţiuni, care alegeau să devină evrei prin decizie personală responsabilă. ( aşa cum este cazul moabitei Ruth, predecesoarea genealogică a Mântuitorului Cristos)

Dar, dacă este adevărată remarca că în Eden Dumnezeu a vrut să experimentăm binele şi să ştim de rău din auzite, (dar noi am ales să experimentăm răul, şi să ştim de bine din auzite), credem că şi în această situaţie de faţă, Dumnezeu are gânduri de pace şi nu de război faţă de noi şi copiii noştri, care sunt numiţi sfinţi de Apostolul Pavel, considerând că ei sunt îndreptăţiţi să fie demni de încrederea LUI şi de încrederea noastră. De ce să-i bănuim de rău? – asta n-ar fi o dovadă de lipsă de dragoste din partea noastră (după 1 Cor 13: 4-7)?

Concluzie: astfel, noi credem că locul adolescenţilor care au ales să-l proclame în mod public pe Domnul Isus este alături de familie, în marea familie a adunării Domnului Isus.

Atenţie: din discuţia purtată cu diverşi lucrători ai Evangheliei din BER a reieşit următoarea idee:

în punerea în practică a acestei învăţături biblice, să avem grijă să nu cădem în formalismul religios al Biseicii Catolice, sau chiar al unor biserici protestante, şi să considerăm că tînărul care face o declaraţie publică este automat şi trebuie considerat în mod irevocabil ca un credincios autentic. Sunt posibile căderi şi reveniri, alunecări, ezitări,etc. Trebuie să fim aproape de ei...

În special, se accentuează ideea că este de dorit ca tinerilor să li se ofere posibilitate de a se angaja, de a-şi asuma răspunderea spirituală (nu de a fi constrînşi, înregimentaţi, sau mai rău, manipulaţi spiritual), adică de a li se vesti Evanghelia, din nou, cu ocazia acelei zile festive, speciale, a împlinirii vârstei majoratului religios, o zi de har în care se va proclama, cunoscuta formulă biblică Azi e ziua mîntuirii, adică şansa de a intra în adolescenţă cu Domnul Isus ca Mântuitor şi Domn (Stăpân), astfel cum credem că a fost în planul Tatălui Ceresc din veşnicii...

(lector: Daniel Gabriel Cuculea)