100 Mari Romani

TOP 100 Mari Români

Românii au ales:

Locul 5.

RICHARD WURMBRAND

Richard Wurmbrand - s-a nascut la Bucuresti in 1909, intr-o familie de evrei romani.A fost legionar, comunist, iar ulterior, s-a convertit la creştinism, activînd ca pastor evanghelic lutheran. In timpul Celui de al Doilea Razboi Mondial, a desfasurat o amplă lucrare misionară de răspîndire a literaturii creştine printre soldaţii sovietici, fiind arestat de cateva ori. La sfarsitul Razboiului, dupa instalarea comunistilor la putere, a inceput o activitate subterana de propovaduire a Evangheliei. In 1948, a fost rapit de pe strada de agentii guvernului şi a dispărut in sistemul inchisorilor comuniste, unde a fost maltratat şi torturat timp de 14 ani. A iesit din inchisoare abia in 1964, la intervenţia opiniei internaţionale, continuîndu-si activitate in Biserica subterană. Stabilit in America in 1966, a infiintat o organizatie mondială avand ca scop sprijinirea creştinilor persecutaţi de regimurile comuniste. Cărţile lui s-au tipărit în milioane de exemplare, fiind cunoscut în mai mult de 55 de ţări, de pe toate continentele, mai mult decît oricare alt autor român. A murit pe 17 februarie 2001, la varsta de 91 de ani.A fost considerat de unii comentatori străini, printre primii 70 de oameni ai planetei din toate timpurile.

 

Locul 41

IOSIF TRIFA

Preotul Iosif Trifa (1888-1938) s-a născut în localitatea Certeje, lângă Câmpeni, jud. Turda. A terminat şcoala primară şi gimnaziul la Beiuş, apoi a urmat Academia Teologică de la Sibiu şi a fot hirotonit ca preot la parohia Vidra de Sus.S-a căsătorit cu o nepoată a lui Avram Iancu.În anii 1920-1921 a vrut să se mute la Cluj , dar Mitropolitul Bălan l-a chemat la Sibiu, ca preot  la catedră şi duhovnic al Institutului teologic. A redactat şi tipărit revista Lumina satelor- viitoarea tribună a lucrării sale spirituale.În urma citirii volumelor de predici "Isus vă cheamă" (1921) şi "Veniţi la Isus"(1922) ale lui Teodor Popescu, parohul de la biserica Cuibul cu barză din Bucureşti, se întoarce la Dumnezeu, în noaptea de An Nou 1923. Primeşte apoi mandat din partea lui Dumnezeu privind înfiinţarea şi dezvoltarea “Oastei Domnului”- o mişcare de trezire spirituală în sînul Bisericii Ortodoxe Române. Pentru el, două lucruri au fost cu adevărat importante: apostolatul laic şi voluntariatul duhovnicesc. Soluţia văzută de preotul Trifa pentru regenerarea duhovnicească a ţării era pocăinţa interioară: „Numai o singură doftorie poate da lumii şi ţării noastre sănătatea şi mântuirea: să se întoarcă oamenii şi popoarele la Isus".Pentru acest deziderat a fost prigonit de Biserică şi ulterior caterisit. După 1989 a fost reabilitat, iar activitatea sa duhovnicească reconsiderată.A lăsat în urmă un  testament  duhovnicesc preţios, pe care urmaşii lui spirituali îl împărtăşesc şi azi, peste ani, tuturor credincioşilor români de pretutindeni iubitori de Dumnezeu.

 

Locul 81

DUMITRU CORNILESCU

“Dacă viaţa creştină a poporului izvorăşte din cunoaşterea Bibliei, iar eu nu pot înţelege ce este scris acolo, cum va înţelege oare poporul?". Acest gând l-a urmărit pe ierodiaconul Dumitru Cornilescu până ce, în final, l-a determinat să înceapă traducerea Bibliei în limba română modernă. În  anul 1920 apărea Psaltirea, iar în 1921, Noul Testament, urmându-i, câteva luni mai târziu, restul cărţii sacre, Biblia sau Sfânta Scriptură. În urma unor puternice divergenţe doctrinare cu cercurile teologice ale vremii legate de reforma bisericească de la parohia ortodoxă "Cuibul cu barză" din Bucureşti, Cornilescu, la îndemnul Patriarhului Miron Cristea, a rămas în străinătate, nemaiîntorcîndu-se niciodată în  România. În 1931-1932 se tipăreşte la Bucureşti o a doua traducere, literală, a Bibliei, lucrată  de el în străinătate, într-un număr redus de exemplare, mai mult pentru cercetători şi teologi. A murit în exil , în Elveţia,  în anul 1975, după o viaţă de slujire devotată a Cuvîntului scris şi rostit (în special la Radio Monte Carlo, Monaco), cu gândul la ţara sa natală, fiind premiat în 1971 pentru întreaga  sa activitate cu Diploma de onoare şi titlul de "Preşedinte de onoare pe viaţă " al Societăţii Biblice pentru Britania şi străinătate.